Un “Gitano” la Bucureşti

Gitano, cel mai recent show, îmbină flamenco-ul cu dansul modern şi baletul, luminile cu muzica. Aşa îşi construieşte spaniolul mai toate spectacolele. Vorbeşte prin toţi porii şi dansează cu toţi muşchii. Iar privirea… oh, privirile lui Joaquin spun totul. Armonia dintre ţinută, ritm şi singurătate, aşa prezintă şi se prezintă Joaquín Cortés prin flamenco. La 45 de ani, rămâne cel mai bun ambasador al acestui stil.

În 2006, Cortés venea pentru prima dată în România cu „Mi soledad”. Anul următor, prezenta „Zapatos Blancos”. Aseară a adus cea mai recentă producţie a sa, „Gitano”. După părerea mea, cel mai bun show a fost tot primul. Am văzut atunci un artist aflat în plină glorie, un spectacol ce i-a aparţinut complet (muzică şi coregrafie), haine semnate Jean Paul Gaultier (atât în prima, cât şi în a doua producţie), iar în „Gitano” am văzut un artist ceva mai plinuţ, mai dezinvolt, mult mai natural şi, aşa cum îşi prezintă el propriul spectacol, mai matur. De data asta, în haine Giorgio Armani. Aş fi vrut să-l văd mai mult pe el dansând. Nu mi-au displăcut nici colegii de scenă (momentele balerinilor au fost remarcabile).

Reprezentaţia a durat aproximativ două ore. După lungi aplauze ce denotau nervozitate - unii spectatori se cam grăbeau din start -, se sting luminile. Începe. Mai întâi o bubuitură. Întuneric şi boxele sparg liniştea. La Sala Palatului, Joaquín Cortés a respirat doar emoţie pe scenă. În fine, nici şerveţelul care i s-a lipit de pantof, nici oamenii din echipa sa care nu l-au ascultat când voia luminile mai stinse sau sunetul mai tare nu l-au împiedicat pe spaniol să danseze. Nici cortina care s-a închis când ovaţiile erau mai mari pentru muzicieni. Dar nici spectatoarele care i-au cerut să se dezbrace nu l-au distras de la ce avea de făcut.

Cel mai mult mi-a plăcut că Joaquín nu s-a sfiit să-şi aranjeze hainele pe scenă, să-şi prindă părul, sau să vorbească cu Miguel (unul dintre oamenii de la sunet). „Hai, Miguel, fă-ţi treaba!”, a strigat din stal un spectator nerăbdător. A cântat cu muzicienii, a salutat şi a zâmbit când un bărbat i-a strigat „Te quiero!”

Cu toate „necazurile” întâmpinate, prestaţia lui „gitano” a fost admirabilă şi îl aşteptăm şi cu următorul spectacol pe artistul originar din Cordoba. De câte ori vrea el. Nu ne supărăm.

¡Gracias, Joaquín!