"Violul − O poveste de dragoste" de Joyce Carol Oates

Cultura americană a dovedit, în anumite zone, o adevărată propensiune obsesivă pentru clişeu, pentru serializare. Înclinaţie sintetizată, în special, de filmele holywoodiene.

Violul… le însumează pe toate. Subiectul, pe scurt, ar fi acesta: o văduvă apetisantă şi puţin ameţită (35 de ani) merge cu fetiţa ei (12 ani) prin parc, la miezul nopţii, este violată cu bestialitate de vreo duzină de drogaţi şi lăsată aproape moartă. E găsită de un poliţist taciturn, Dromoor, căruia îi plac cam mult pistoalele.

Procesul începe. Apărarea are un avocat celebru şi pare că violatorii vor scăpa nepedepsiţi. Atunci, poliţistul începe să-i omoare, subtil şi consecvent, pe o mare parte din cei vinovaţi. Toate, bineînţeles, în numele dreptăţii absolute. Acum, că am văzut ce-i cu violul, o să mă întrebaţi de unde şi a doua parte a acestui titlu destul de incitant.

Ei bine, explicaţia e relativ simplă. Fiica de 12 ani se îndrăgosteşte puţin de poliţist. Această dragoste e, textual, abia sugerată. Să fie vorba oare despre o iubire de sorginte medievală pentru „salvator”? Nu căutaţi prea mult răspunsul, nu merită efortul.

Violul − O poveste de dragoste

Joyce Carol Oates

Polirom, 183 pag., 19.95 lei