Tridentul lui Neptun - Fred Vargas

În limba română i s-au tradus deja romanele Pleacă repede și întoarce-te târziu (Humanitas Fiction), Omul cu cercurile albastre (Trei).Ca majoritatea scriitorilor de gen, Vargas și-a creat un erou-investigator care reapare, iată, și în Tridentul lui Neptun. Jean-Baptiste Adamsberg, „șeful nepotrivit și visător al Brigăzii Omucideri din arondismentul 13”, este posesorul unor „intuiții” asemănate cu „un neam primitiv de moluște apode, fără membre superioare sau inferioare, trupuri translucide plutind aproape de suprafața apelor”.

Aceste intuiții sunt declanșate de te miri ce (un panou publicitar, o furculiță) și îi provoacă migrene atroce.Pe scurt: de mai bine de trei decenii, în locuri izolate, apar victime variate. Toate par să fi fost înjunghiate fix de trei ori, rănile fiind coliniare, iar împunsăturile de aceeași adâncime. V-ați prins? Un trident. De fiecare dată există și un vinovat de serviciu – câte un amărât de bețiv care nu-și amintește nimic, dar și-a lăsat amprentele peste tot.Adamsberg intuiește că ucigașul e același, un bătrân pe care l-a cunoscut în copilărie, că arma e poseidonică și că va mai lovi.

Situația e cu atât mai complicată, cu cât fratele investigatorului a fost cândva acuzat de crimă și el însuși ajunge să fie bănuit de moartea unei fete etc.Dincolo de pitorescul personajelor (Adamsberg și bizara sa echipă, mai ales), cartea mizează și pe o construcție psihopatică a realității, așa cum e ea percepută de criminal. Nu pot să vă vând pontul, dar există o logică în haosul aparent al carnagiului internațional. Un final foarte à l’américaine.