Teme vechi și filme noi

După 10 ani de la Marfa și banii, regizat de Cristi Puiu, moment în care s-a schimbat fața filmului românesc, volumul colectiv de abordări critice, Noul ci­nema românesc. De la tovarăşul Ceauşescu la domnul Lăzărescu, ar putea constitui debutul unor discuții serioase des­pre renașterea cinemaului autohton.

Volumul coordonat de criticii de film Cristina Corciovescu și Magda Mihăilescu adună 10 voci critice care ana­lizează temele noului ci­nema românesc, fără să lase deo­parte titluri sau autori de dinainte de ’89, cu care noii regizori au afinități sau, dim­potrivă, față de care există reacții adverse.

Tex­tele abordează teme mai restrânse, „Stop-cad­re la masă” (Mihai Chirilov), „tema drumului” (Lucian Georgescu), dar și teme majore, „Despre moar­te, numai de bine” (Mihai Fulger), „Nostalgia, marile speranțe și spectrul eșecului” (Angelo Mitchievici) sau „Pă­rinți și copii” (Magda Mi­hăi­lescu), sau la chestio­narea filmului de gen „Nu mișcă nimeni!

Noul cinema românesc, gen” (Andrei Cre­­țulescu) și a comedi­ei, în speță, „Râdem sau nu mai plângem?” (Codruța Cre­­țulescu).