Smulgătorul de inimi - Boris Vian

Te afli pe marginea unei prăpăstii şi te uiţi la mare. Nu-ţi aminteşti de ce eşti acolo şi nici nu contează. E ceva îndepărtat şi înspăimântător în acea apă.

Apoi pleci şi, fără să ştii de ce, înaintezi printr-un tărâm straniu. Ajungi la o poartă. Între poartă şi casă e întinsă cu grijă o panglică de mătase roşie. Auzi pe cineva ţipând. Urmezi panglica sau ţipetele şi ajungi într-o cameră. Acolo te aşteaptă o femeie care urmează să nască. E 28 august. Va aduce pe lume trei copii. Peste un timp vor mânca melci albaştri şi vor şti să zboare. Acum, însă, rămâi în casa aceea. Îi vei spune „casa de pe faleză”. În curând se va face 30 martie, apoi 27 iulnie, apoi 135 apriaugust, apoi 67 nobruarie, apoi nu va mai conta prea mult. Nu te va deranja nici asta aproape deloc.

Ţi se pare un loc straniu, cu obiceiuri la fel de stranii. Pleci uneori din casa de pe faleză, în sat. Ajungi în mijlocul unui târg de bătrâni.

Ţi se pare grotesc. Bătrâni umiliţi, batjocoriţi şi apoi vânduţi pe sume derizorii. Vrei să le spui că nu e bine, eşti lovit. Vezi un râu roşu care nu pare tocmai un râu. În această apă schimbătoare, corpurile plutesc întotdeauna fără să se scufunde. Acolo e o barcă şi cineva care prinde cu dinţii, numai cu dinţii, lucrurile moarte sau putrezite aruncate de cei din sat. El ia asupra lui păcatele şi remuşcările tuturor. Locul seamănă bine cu un iad – însă nu te gândeşti prea mult la asta. Iar cei care îl populează, deşi uneori par oameni, sunt groteşti, agresivi şi cruzi. Cel mai mult le place să pedepsească. Deşi acum gesturile lor îţi repugnă, te vei obişnui – vei deveni unul ca ei.

Locuieşti, deci, în casa de pe faleză, în Smulgătorul de inimi. O carte excepţională, a unui scriitor devenit cult. Lumea în care trăieşti pare creată de un demiurg vesel, care se miră de propriile minuni şi care se bucură şi atunci când ceea ce săvârşeşte e plin de cruzime. În lumea din care vii nu se zboară, nu se înlocuieşte un zid de ciment cu un zid făcut din neant. În lumea din care vii, dacă-ţi priveşti într-un anumit fel mâna, nu îţi cresc două degete în plus. Te afli în Smulgătorul de inimi şi continui să ai inimă. Îţi place grozav. Nu ştii dacă trebuie să ţi se facă frică sau să râzi.