Serafimul și Zambezi - Muriel Spark

A locuit pe perioada scurtei sale căsătorii în Rhodesia (astăzi, Zimbabwe), apoi s-a mutat la Londra, New York, Roma, pentru a-și trăi ultimii ani într-un sat din Toscana. Și-a început devreme cariera literară și s-a bucurat de o cuvenită recunoaștere: a fost înnobilată de Regina Angliei și a primit titlul de Comandor al Artelor și Literelor.În limba română i s-au publicat mai multe romane, cel mai celebru dintre ele (poate și datorită ecranizării) fiind Domnișoara Brodie în floarea vârstei (1961). Serafimul și Zambezi reprezintă însă un proiect editorial aparte, pentru că volumul reunește toate prozele scurte ale lui Muriel Spark (scrise între 1951 și 2000).

Editorul român nu a indicat data primei lor publicări și nici nu le-a aranjat în ordine cronologică. Proze fantastice, precum cea care dă titlul volumului, inspirată de experiența africană a autoarei, se învecinează cu mici capodopere satirice („Să fi văzut ce mizerie”), povestioare probabil autobiografice („O sută unsprezece ani fără șofer”), parodii SF („Revelația domnișoarei Pinkerton”), thrillere și povești cu stafii și câte și mai câte. În buna tradiție literară britanică, povestirile lui Spark sunt entități independente, nu produse secundare rezultate din scrierea romanelor.

Ele depun mărturie pentru stilul său precis, atent controlat, pentru fantezia scriitoarei, acuitatea observațiilor ei psihologice și umorul de bună calitate. Un aparat bio-bibliografic ar fi fost, poate, util – dar filosofia acestei ediții pare a fi ruperea de orice context.Și așa, rupte de orice context, prozele scurte ale lui Muriel Spark pot fi citite oriunde, oricând, în orice ordine. Dacă m-aș feri de cuvinte mari, n-aș spune că sunt atemporale – dar sunt.