Scrisori de dragoste pentru o prinţesă chineză

Există cărţi care te pot înspăimânta prin adevărul lor, cărţi care se aşază sub piele şi de care nu te poţi despărţi, cărţi traumatizante sau cele care te fac să ajungi mai repede la ceea ce nu ştiai că eşti, cărţi mai grele decât pământul.

Însă există şi cărţi mai uşoare decât aerul, cărţile-plutitoare, care îţi împrumută ceva din imponderabilitatea lor şi te contaminează cu propria lor levitaţie. Sunt cărţile care bucură şi care-ţi provoacă, atunci când le citeşti, un zâmbet, nu condescendent, ci cald. Scrisori de dragoste pentru o prinţesă chineză este o astfel de carte, cu care ajungi la senzaţia de intimitate încă de la primele pagini. Ea nu-ţi cere decât să te bucuri, să te laşi purtat de volutele meandrice ale poveştii.

Erotismul eterat şi eteric, livresc, ritualizat creează apropierea de trupul (feminin) al textului. Pentru că nu despre seducerea unei „ei” este vorba aici. Ci despre narcisismul limbajului, care se îndrăgosteşte de el însuşi sau, poate, atinge o stare androginică. „Doamna” (prinţesa) nu este decât un pretext. Adresantul acestor scrisori pare însuşi limbajul. Un limbaj al senzualităţii neconcupiscente, un limbaj capabil să dea senzaţia atingerii, a lentorii (pentru că cel de-al şaselea simţ al oamenilor e simţul lentorii), un limbaj îndrăgostit de propria lui frumuseţe, al cărui scop îl constituie autoseducţia şi, indirect, seducerea cititorului.

Matei Vişniec reînvie, aici, un limbaj dispărut al dragostei şi seducţiei: ceremonios, calofil, preţios, pe de-o parte, dar şi poetic, de o rafinată simplitate, pe de alta. Nu ezită să recurgă, într-o manieră ironic-melancolică, la poncifele retorice specifice romantismului sau la emfaza şi scenariile suprarealiste, desprinse parcă din Poetizaţi, poetizaţi de Gellu Naum sau din poemele lui Gherasim Luca.

Erotismul din Scrisori este politicos, liric, timid şi ezitant. Un amestec de apropiere şi depărtare. Adică, cu atât mai irezistibil. Aici, melcul Bazil este dresat pe sânii unei doamne; însă acelaşi melc „în mijlocul pântecului dumneavoastră îşi pierde toate reperele, se panichează”; lumina din cameră are un singur rol: acela de „a sugera bucuriile pe care contrariul ei, adică întunericul, ni l-ar putea oferi”, iar felul în care draperia atinge podeaua este profund concupiscent.

Fals tratat erotic, sau despre cum poţi atinge şi mângâia folosindu-te doar de cuvinte, acest roman este indispensabil atât pentru cel care vrea să-şi însuşească limbajul erotismului rafinat, cât şi pentru cel care vrea doar să se bucure de o carte frumoasă.

Matei Vişniec, Scrisori de dragoste pentru o prinţesă chineză, Humanitas, 87 pag., 14 lei

„Se făcea că ea trecea pe acolo. Ea trecea pe acolo din întâmplare, iar eu, tot din întâmplare, stăteam întins pe jos, pe trotuar, cu pieptul deschis, răpus de rana mea, rana mea care avea ceva dintr-o oglindă, rana mea… Şi atunci ea s-a oprit, ea s-a oprit cumva interpelată, interpelată de rana mea, uimită să vadă o rană atât de frumoasă, o rană pe cord deschis, pe cer deschis, o rană care avea ceva dintr-o oglindă, care era aproape o oglindă… Cu siguranţă, ea era foarte grăbită, dar rana mea i-a atras, totuşi, atenţia şi atunci mi-a spus… Domnule…”