"Şamanismul. Călătorie între două lumi" - Octavian Simu

Departe de lumina reflectoarelor și de gloria calculabilă în minute a paginii de ziar, Octavian Simu este cunoscut prin cărțile lui despre Japonia și cultura acestei țări, volume precum Mitologia japoneză (2005), Lumea teatrului japonez (2006), Arhitectura japoneză veche (2006) ori Shintō. Calea zeilor (2008) fiind de referință în domeniu.

De data aceasta, Octavian Simu a scris o carte despre un fenomen din ce în ce mai actual în ultimii ani, de când cu turismul către ayahuasca din Peru, și anume șamanismul. Temă acaparată aproape în totalitate de monopolul Mircea Eliade din câmpul cultural autohton, șamanismul apare tratat în cartea lui Simu atât în perspectivă istorică, din paleolitic și până astăzi, cât și în perspectivă geografică, începând cu șamanismul siberian al buriaților, iakuților și tungușilor, trecând prin șamanismul japonez, chinez și coreean și încheind cu druizii, eschimoșii și alte forme ale șamanismului european, bineînțeles, neocolind cele două Americi, Australia ori continentul African.

Interesant este că interpretarea pe care Octavian Simu o dă șamanismului este una în termenii unei negocieri neîntrerupte cu forțele spirituale în care crede o comunitate sau alta. Șamanul, de cele mai multe ori femeie, nu se supune credul și smerit divinității, ci o respectă egal și se află permanent într-un raport de tratative cu aceasta, conferind practicantului și comunității o demnitate pe care astăzi am pierdut-o.

Octavian Simu, Șamanismul. Călătorie între două lumi
Editura Herald, [Colecția „Logos”]
București, 2011, 283 p.