Portret de grup cu generaţia 80. Interviuri

„Addenda”, în care intervievatorul însuşi răspunde întrebărilor Ioanei Vighi, vorbeşte despre acest corpus discursiv ca parte a unei trilogii dedicate generaţiei 80, ce mai cuprinde un volum teoretic şi o antologie de texte. Toate au rezultat din cercetarea doctorală sârguincioasă şi pasionată întreprinsă de Mihai Vakulovski, sub îndrumarea prof. Nicolae Manolescu, în preajma anului 2000.

Optzecismul, după cum bine ne amintim, s-a coagulat în jurul unor cenacluri literare, foarte vitregite de sistemul comunist al anilor 1980 şi poate de aceea foarte râvnite. Sensibili la influenţe culturale la care predecesorii lor nu au avut acces, de pildă la poezia americană, cenacliştii au ştiut să meargă împreună (publicând, pe pildă, colectiv în celebrele antologii Aer cu diamante şi Cinci), dar nu şi-au sacrificat vocile poetice personale. Aceste voci sunt foarte bine puse în evidenţă de Vakulovski, un interlocutor inteligent şi bine documentat, care a reuşit (nu ştiu cum) să pună întrebări riscante fără să-şi atragă mânia respondenţilor şi, mai ales, să redea pe pagină oameni vii, care vorbesc liber. Textele nu sunt sau nu par tăiate, cosmetizate în niciun fel. Cei douăzeci de poeţi şi foşti poeţi istorisesc amintiri din copilărie şi întâmplări de la cenaclu, dezvoltă sisteme teoretice, polemizează in absentia cu confraţi şi critici, mărturisesc ce li s-a mai întâmplat între timp.

Cei douăzeci sunt: Florin Iaru, Romulus Bucur, Liviu Antonesei, Ioan Moldovan, Alexandru Muşina, Mircea Cărtărescu, Caius Dobrescu, Simona Popescu, Marius Oprea, Andrei Bodiu, Liviu Ioan Stoiciu, Emilian Galaicu-Păun, Traian T. Coşovei, Gheorghe Iova, Bogdan Ghiu, Vasile Gârneţ, Ion Bogdan Lefter, Marta Petreu, Daniel Pişcu şi Gheorghe Crăciun (autor şi al Generaţiei 80 în texte teoretice). Povestea lor, povestea generaţiei 80, a devenit – asemenea imaginii de pe copertă – veriga puternică într-o genealogie literară prea puţin dispusă la întovărăşiri.

Mihai Vakulovski

Tracus-Arte, 408 pag., 14 lei