„poetul să aibă părul ondulat şi lunguţ”

Timp de cinci zile, la emisiunea „Vorba de cultură” (Radio România Cultural) m-am bucurat de prezenţa celui mai misterios dintre poeţii noştri: iv cel naiv. Bloggerul devenit autor „pe hârtie” care a ales să-şi ducă anonimatul până la capăt a venit în fiecare zi la timp, cu 20 de minute înainte de ora 12, a vorbit frumos şi liniştit şi a mărit exponenţial ponderea publicului tânăr, în rândul audienţei.

Dacă, prin cine ştie ce miracol, nu aţi aflat încă povestea lui iv cel naiv, v-o spun pe scurt. În 2009 apărea un blog nou, conţinând exclusiv poezii şi „SMS-uri de dragoste”. Autorul semna iv cel naiv şi a avut, la început, între 8-10 vizitatori zilnici.

Ideea de a face un blog nici măcar nu-i aparţinea. Iubita lui – şi destinatara iniţială a versurilor, respectiv mesajelor pe telefon – a fost cea care a crezut că e păcat să se piardă asemenea texte frumoase. Pseudonimul l-au ales tot împreună.

Versuri stranii de genul „astăzi mă simt ca un pahar cu lapte/ uitat pe masa din sufragerie peste noapte” au început să invadeze netul, preluate de la o sursă la alta. Blogul a crescut, a tot crescut, şi odată cu el şi numărul de cititori. Unii aveau o asemenea fidelitate, încât iv a trebuit să pună osul la creaţie şi să livreze de câteva ori pe săptămână texte noi. Asta, desigur, i-a modificat programul zilnic, dar şi întreaga percepţie asupra lumii. De exemplu: întotdeauna crezuse că o să fie prozator, acum umbla pe stradă şi acumula imagini lirice pentru blogul lui liric. Totul îl inspira: păpădiile, păsările, o doamnă de la administraţia financiară, nişte personaje la o nuntă...

În fine, în 2011, cei de la Editura Vellant l-au contactat şi i-au propus să îi publice un volum. Minunat conceput grafic de Vali Petridean, volumul a apărut la Târgul Gaudeamus şi s-a lansat oficial la Cafeneaua Cărtureşti, pe 8 decembrie.

Începute pe 5 decembrie, emisiunile la radio au avut un caracter conspirativ. Webcam-ul din studio a fost orientat aiurea; niciunul dintre colegii mei nu a aflat cum se numeşte, în buletin, invitatul; desigur, tentative au existat.

Ce am aflat însă cu toţii a fost că iv cel naiv este un tip fictiv, dar totodată normal, care nu duce deloc viaţa boemă tradiţională la poeţi. Lucrează într-o corporaţie şi susţine că e inginer. Citeşte proză fantastică (Haruki Murakami şi Kurt Vonnegut, de pildă), dar şi poezie română clasică. Îi place Topîrceanu. Este un mare călător în zone nu prea turistice. A fost în Cambodgia; se pregătea să plece în Borneo, cu rucsacul în spate. Probabil preferă regiunile calde („i-un frig afară de m-aş înveli/cu doi urşi panda, dar să fie vii”).

Cât despre evenimentul de la Cărtureşti, care a umplut cafeneaua cu cititori şi cititoare (într-o proporţie de 20:80), el a fost dezbătut şi răs-dezbătut de comunitatea internautică. Prin antiteză cu lansările modeste şi grăbite de care se bucură de obicei cărţile de poezie, aici totul a fost planificat cu grijă: decorul (Vali Petridean), versurile proiectate pe perete, brioşele cu răvaşe rimate, exemplarele cu autografe irepetabile (care s-au epuizat în zece minute), nu în ultimul rând vorbitorii (toţi, prieteni strict virtuali cu iv cel naiv) şi absenţa fizică a autorului.

Ce e mai extravagant, în final? Să pui marketingul în slujba poeziei, ori să-ţi păstrezi dramul de naivitate, într-o lume de cinici? Atâta vă mai spun despre iv cel real: seamănă foarte mult cu cel fictiv.

iv cel naiv – versez, ilustraţii de Vali Petridean, Vellant, 110 pag., 39,90 lei
 

SMS PENTRU BEWHERE!

„sunt un fel de marcopolo

pentru care oraşul e acolo

unde se-ntâmplă lucrurile cele mai cele

alerg, navighez, mă dau peste cap după ele

ghizi îmi sunt intuiţia, o recomandare, un sfat,

dar doar când mă lasă iubita-mi să mă dau jos din pat.”