"Opere I, Poezii" - Gellu Naum

Volumul, îngrijit și prefațat de Simona Popescu, cuprinde mai toate cărțile de poezie scrise și publicate de ultimul suprarealist român, începând cu Drumețul incendiar (1936) și terminând cu Ascet la baraca de tir (2000), plus postuma Calea Șearpelui (2002).
Spun „mai toate cărțile” fiindcă această ediție a optat pentru antologarea așa-numitei „opere suprarealiste”, neluând în calcul volumele proletcultiste din anii 1950-1960 și nici pe acelea pentru copii din aceeași perioadă, între care și Cartea cu Apolodor (1959), cu ilustrații de Perahim.

Interesant este că ediția de față păstrează intactă, acolo unde e cazul, ordinea poemelor antologate în timp de către Gellu Naum, știut fiind că acesta aranja plachetele de versuri într-o ordine invers cronologică. De altfel, cu avangarda nu poți ști niciodată exact când ai respectat contextul reeditării și când nu.

Reeditarea unui volum de avangardă echivalează întotdeauna cu un reenactment performativ. Diferența se poate observa între ediția din 1947 a volumului Avantajul vertebrelor și reeditarea fără ilustrații din 1975 în antologia Descrierea turnului. Gellu Naum umpluse, într-un catalog de modă din interbelic, spațiile albe cu poeme de mici dimensiuni.

Fără jobenuri sau rochii, poemele deveniseră deposedate de context. Recontextualizate acum, poemele lui Gellu Naum ne dau de gândit și mai mult, cum e acest vers din 1990: „acum când se trage de la balcoane fiindcă cineva a inventat acest nou viciu”.

Gellu Naum, Opere, [Vol.] I, Poezii
Ediție îngrijită și prefață de Simona Popescu
Editura Polirom, [Colecția „Opere”]
[Iași], 2011, 781 p.