[ X ]
Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe...
abonare newsletter | caută:
Ema Stere publicat la: 22/05/2012

Oliviu Crâznic - „Nu a trebuit decât să deschid o poartă...”

Oliviu Crâznic - „Nu a trebuit decât să deschid o poartă...”

De profesie consilier juridic, Oliviu Crâznic a început prin a scrie literatură SF și a virat, treptat, spre genul gotic.

Publicat în 2010, romanul său de debut - ... Și la sfârșit a mai rămas coșmarul – adună premii și în zilele noastre. Despre angoasele, bucuriile și pasiunea unui scriitor de cărți de groază a fost de acord să vorbească, în exclusivitate pentru revista BeWhere! Un interviu de Ema Stere

 

Ce vă atrage la literatura gotică?

Una dintre caracteristicile literaturii gotice o reprezintă întoarcerea către trecut – un trecut înţesat de valori şi clădit pe valori, cum ar fi loialitatea, prietenia, dragostea, credinţa şi, înglobându-le probabil pe toate, onoarea. Goticul reînvie toate aceste valori şi le pune în pericol, urmărind, de multe ori, consecinţele renunţării la acestea. Tocmai de aceea, de cele mai multe ori, ameninţarea este una supranaturală – pentru a combate ceva atât de puternic, este (sau se considera atunci a fi...) nevoie de o forţă superioară forţelor naturii ori celor ale omului. O altă caracteristică a goticului o reprezintă misterul, concept definitoriu pentru evoluţia fiinţei umane, fascinant atunci şi fascinant acum.

 

Competenţa dumneavoastră în materie de Ev Mediu, ritualuri diabolice şi literatură înrudită este foarte solidă şi, cel mai important, neostentativă. În ce a constat cercetarea prealabilă scrierii cărţii?

Din copilărie (şi din motivele prezentate mai sus...), am fost nespus de interesat de tot ceea ce ţine de istoria omenirii, dar mai ales de enigmele sau de evenimentele şi personajele deosebite din istoria acesteia. Mai mult decât atât, am evitat întotdeauna să citesc interpretări moderne ale întâmplărilor trecute – am căutat, de fiecare dată când a fost posibil, relatările martorilor sau măcar ale contemporanilor. Astfel, lucrări precum Directorium Inquisitorium sau Malleus Maleficarum au existat întotdeauna în biblioteca mea, alături de Descriptio Moladaviae, de memoriile lui Richelieu sau de cele ale lui Casanova. Prin urmare, nu pot spune că m-am documentat special pentru roman – mai degrabă, am revăzut unele date şi nume din documente autentice pentru a fi sigur că nu scriu ceva greşit; în rest însă, totul exista deja în mintea mea. Nu a trebuit decât să deschid o poartă care fusese ferecată prea multă vreme.

 

Cartea este structurată riguros, în capitole mici. Aţi conceput-o astfel pentru a fi publicată în serial, aţi avut în vedere o eventuală ecranizare?

Aţi intuit foarte bine. Am conceput cartea asemenea unui serial, atât deoarece am fost întotdeauna încântat de serialele misterioase ale căror episoade se terminau cu suspans, făcându-te să aştepţi episodul următor cu sufletul la gură (Twin Peaks, Umbrele întunericului, Death Note etc.), cât şi pentru că mi-am dorit ca, la un moment dat, să se realizeze şi după romanul meu un asemenea serial. Majoritatea recenzenţilor, spre bucuria mea, au remarcat faptul că o ecranizare ar fi de dorit şi că aceasta ar prezenta fără îndoială interes pentru piaţa din România sau de oriunde. Am avut chiar şi câteva discuţii privind o eventuală transpunere pe ecran, cu oameni din lumea filmului care s-au arătat interesaţi. Din păcate, cea mai mare problemă pare a fi atmosfera de epocă – care ar presupune costuri uriaşe. Frumoasă distribuţia propusă de cititorii blogului Bookblog pentru ecranizare: Gabriel Byrne (de Guy), Lena Headey (Josephine), Guy Pearce (Arthur), Keira Knightley (Giulianna Sellini), James MacAvoy (Vincennes), Patrick Stewart (Lacross), Saoirse Ronan (Adrianna), Jonathan Rhys-Meyers (Chalais), Johnny Depp (Castlenove) şi Benicio del Toro (Conrad Lorenz). Desigur, o asemenea distribuţie este de domeniul visului – dar exerciţiul mi-a demonstrat că cititorii au înţeles şi îndrăgit personajele mele, propunând interpretări pe măsură.

 

Aproape mai mult decât romanul în sine m-a înfricoşat Postfaţa, în care oferiţi „câteva explicaţii”. Sunt 80 de pagini, în care treceţi în revistă apariţii supranaturale, cazuri de posedare, personaje cu destin straniu etc., din Evul Mediu până în zilele noastre. Păreţi a fi convins de realitatea unora (multora) dintre aceste istorii. Sunteţi?

În domeniul Dreptului am învăţat să fiu deschis oricărei posibilităţi, şi să dau prioritate dovezilor materiale (documente, martori) faţă de propriile convingeri. Paradoxal, aceste principii se aplică în domeniul misterelor în favoarea acestora – pentru că dacă logica comună respinge anumite interpretări, susţinerile martorilor şi alte elemente corelate par a le da însă dreptate acestora. Nu, nu pot spune că sunt convins de existenţa supranaturalului – sunt totuşi convins de faptul că Pământul şi Universul mai ascund destule mistere, unele putând să ne apară ca ţinând de supranatural, dacă avem în vedere nivelul nostru actual de cunoaştere. Prin urmare, nu consider că întâmplările din Postfaţă (de a căror realitate oamenii implicaţi în acestea şi contemporanii lor nu se îndoiau) sunt adevărate – dar consider că ar putea fi.

 

... Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul este o carte totodată pasionantă şi instructivă, care a fost premiată pe măsură. Aveţi semnale de la cititorii „civili”? Există o piaţă pentru genul gotic, în România?

Mulţumesc pentru apreciere. Da, am semnale, şi da, există o piaţă pentru genul gotic în România. Publicul mi-a primit cartea la fel de bine ca şi critica (poate chiar mai bine...), iar temele specifice goticului îşi exercită în continuare atracţia asupra cititorului sătul de cotidian. Prin urmare, unul dintre principalele mele proiecte, care se va concretiza printr-o lansare chiar la apropiatul Bookfest (mai exact, pe 2 iunie, ora 14, la standul Millennium Books): Dincolo de noapte ne prezintă 12 feţe ale goticului, feţe create de către 12 autori români foarte talentaţi, printre ei unii câştigători de premii internaţionale sau publicaţi peste graniţă. Antologia, căci de o antologie este vorba, va reuni poveşti cu vampiri, cu vârcolaci, cu îngeri, cu stafii, cu femei fatale şi cu tinere inocente, cu spadasini medievali şi cu detectivi moderni, cu pasiuni interzise şi întunecate şi cu cercetări oculte. De asemenea, va conţine şi un prequel la Coşmar, în care cititorii vor regăsi câteva personaje dragi lor şi vor mai afla câte ceva despre trecutul pătat al acestora. Dacă reacţiile la această antologie, pentru care am muncit aproape un an împreună cu colegii mei scriitori şi cu prietenii de la Millennium Books, vor fi atât de favorabile precum sperăm şi precum avem semnale, vom continua pe acest drum, creând o întreagă colecţie de gotic – cu autori români şi străini, cu moderni şi clasici, cu romane şi antologii. Dar pentru aceasta, avem nevoie ca publicul din România să ne fie, ca şi până acum, alături.

 

 

Citeşte cronica romanului  "...și la sfârșit a mai rămas coșmarul" - Oliviu Crâznic