Odihnă desăvârşită - Amos Oz

...și, mai ales, își pune pe hârtie pentru prima oară tragedia personală: sinuciderea mamei sale, petrecută când el avea doar doisprezece ani. Doi ani mai târziu, avea să își părăsească tatăl și să intre, singur, într-un kibbutz. A rămas acolo peste trei decenii.

Cititorii care ar fi dorit o continuare a Poveștii... pot lua romanul Odihnă desăvârșită și drept un ghid al vieții în kibbutz. Totul se joacă între aici și acolo, între lumea din interior și cea exterioară, între definiții diferite ale libertății și binelui personal. Ionatan are douăzeci și șase de ani și s-a născut „înăuntru”: are o soție frumoasă și iubitoare, duce o viață modestă dar lipsită de pericole și nu visează decât să plece într‑un oraș mare, care în mintea sa combină minuni arhitectonice și umane, fiindcă acolo „totul e posibil și totul e probabil, reușite nesperate, dragoste, pericole, întâlniri bizare.”

În această comunitate mică, în care toți se cunosc foarte bine și în care viața se împarte între rutina muncii (fizice, mai ales) și rutina vieții casnice, venirea unui străin tulbură toate rutinele. Azaria, tânărul care sosește într-o seară și cere să fie primit în kibbutz, caută tocmai ce disprețuiește Ionatan: „să devină imediat prieten și locuitor și asociat și frate și să fie și el iubit ca ceilalți, până nu va mai rămâne nici un zid despărțitor și nici o diferență între el și restul.” Vorbește fără oprire, citează aiurea din Spinoza și încurcă evenimentele istorice. A fost în armată, unde nu vrea să se întoarcă „pentru nimic în lume”. Pentru el, orașele mari sunt locuri impure. Își susține cauza cu pasiune: „Numai în kibbutz mai există dreptate... În kibbutz, oamenii sunt încă legați între ei, pe când în tot restul lumii nu vedem decât ură, invidie și grosolănie.”

Într-un interviu telefonic pe care mi l-a acordat pentru revista BeWhere, Amos Oz spunea: „și Ionatan, și Azaria, îmi erau foarte aproape de inimă, erau părți ale sufletului meu, când scriam cartea. M-am identificat profund cu amândoi.” Este o ambivalență care se simte, în text, o simpatie profundă pentru ambele personaje legate în acest cuplu de forțe centrifug-centripet.

Acțiunea romanului se desfășoară între 1965 și 1967 – istoric vorbind, între începutul conflictului la granița cu Siria și Războiul de Șase Zile. Membrii kibbutzului sunt foarte la curent și comentează aceste evenimente. Cu egală intensitate se implică în conflictul lor intern, acela dintre generații, dintre bătrânii cu idealuri sioniste și tinerii mai degrabă neîncrezători (Azaria fiind un hibrid ciudat).

Ionatan decide, în fine, să plece nu în vreun oraș mare, ci în deșert, spre orașul antic Petra. Are la el un Kalașnikov și o mare dorință de libertate. Vrea să arate că „are de ales” și alege să plece departe de frecușurile ideologice: „eu nu caut nici o dreptate, caut viață. Care e mai mult sau mai puțin opusul dreptății.”

Lasă tot ce are, inclusiv pe frumoasa sa soție, lui Azaria.

Cum evoluează și cum se încheie acest roman, minunat tradus de Marlena Braester, vă las să descoperiți pe cont propriu. În kibbutzul personal.

Odihnă desăvârșită - Amos Oz

Humanitas Fiction, 400 pag., 38 lei