Mr. Vertigo - Paul Auster

...care nu au fost/ nu vor fi traduse niciodată și pe care le-am găsit la Librăria Anthony Frost. Toate m-au atins, toate m-au urmărit în timp. Prin urmare, mă consider nu atât competentă în materie de Paul Auster, cât orbită de admirație. Sau, mă rog, miopită.

Mr. Vertigo (scris în 1994) îmi este, acum, cel mai aproape fiindcă m-a lovit direct în subconștient. Romanul spune povestea unui copil care reușește ceea ce toți am reușit, probabil, în vis: să zboare. Nu e un proces simplu – și tocmai aparența de documentar a cărții o apropie de propriile noastre experiențe extracorporale din timpul somnului. Micul Walt Rawley, pușlama fără noroc din Saint Louis, învață de fapt să leviteze și să facă acrobații prin aer în urma unui antrenament umilitor și dureros. „Maestru” îi e descoperitorul său, Yehudi, cel care îl salvează de pe stradă și îi dăruiește toate senzațiile de pe lume. Lui Yehudi îi datorează cele mai groaznice dureri, dar și cele mai mari bucurii. Yehudi îl face, dintr-un copil fără viitor, cea mai celebră persoană a Americii; tot el îi ciuntește, fără voie, viața.

Paul Auster are, nu e un secret, o obsesie a identității. În romanele sale, eroul pierde adeseori totul – posesiuni lumești, familie, respect de sine – și doar după această pierdere se poate regăsi, se poate reinventa, eventual în altceva. Devine om întreg. În Mr. Vertigo, obsesia regăsirii-după-anihilare-completă se combină cu o alta: aceea a identității poporului american în general. Walt își parcurge povestea de-a lungul și de‑a latul Americii între anii 1924-92. Prinde Marea Criză, al doilea război mondial, boomul postbelic, în fine linia dreaptă a capitalismului așezat. Cei șaizeci și opt de ani pe care îi rememorează sunt o poveste deformată despre America, spusă de un bătrân care își amintește de celelalte personalități ale lui.

Traducătorul cărții, Sorin Gherguț, a ales un limbaj arhaic-regional pentru a reda vocea needucatului narator al romanului. Pe alocuri, textul amintește de variantele românești ale romanelor lui Mark Twain ori Dickens. Senzația generală este tocmai aceea de atemporalitate: cititorul nu poate localiza niciodată povestea ca fiind scrisă în anii 1990. Dar nici eroul-povestitor nu poate fi localizat în timp. Este o opțiune interesantă, care dă greutate arhetipală unei experiențe extraordinare și unui om pe care, oricâte amănunte concrete ne-ar spune despre el însuși, nu-l putem considera altfel decât extraordinar.

În final, din această combinație de vis nocturn și realitate diurnă, turnate generos printr-o pâlnie de popular culture american, cititorul se alege nu doar cu o lectură minunată, ci și cu convingerea personală că „nu-ți trebuie vreun talent special ca să te desprinzi de pământ și să plutești prin aer”.

Eu, una, aproape am reușit.

Mr. Vertigo - Paul Auster

Paralela 45, 306 pag., 16,35 lei

Galerie foto:

• 
•