[ X ]
Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe...
abonare newsletter | caută:
Ema Stere publicat la: 7/09/2012

Marius Chivu: „N-aș vrea să pozez în erou”

Marius Chivu: „N-aș vrea să pozez în erou”

Trei săptămâni în Himalaya, jurnalul de călătorie pe care Marius Chivu l-a publicat recent, dă cititorului ocazia (mentală) să urce - și să urce! – pe cel mai faimos munte din lume.

Cum arată aventura unui intelectual în sălbăticie, aflați citind recenzia cărții AICI și interviul de mai jos. 

 

Ce ţi-ai cumpărat din Nepal?

 

De ani buni, din toate ţările unde ajung îmi cumpăr cîte o statuetă în formă de cal. Am acasă o colecţie întreagă cu căluţi hand made din Brazilia, Iordania, Qatar etc. Din Nepal mi-am mai luat şi două carpete tradiţionale asortate culorilor din living şi din dormitor, plus cîteva cărţi ale unor scriitori nepalezi de limbă engleză. Dar suvenirul meu favorit rămîn nisipul şi pietricelele din Himalaya cu care am umplut o sticlă de Absolut.

 

Cum sunt scriitorii nepalezi? Se nasc genii şi in zonele cu oxigen putin?

 

Samrat Upadhyay, cel mai celebru scriitor nepalez contemporan, scrie şi trăieşte, de fapt, în America, însă Rabi Thapa face jurnalism şi trăieşte în Kathmandu. Amîndoi sînt foarte buni şi mi-ar plăcea să-i traduc, dacă vreo editură de la noi ar fi interesată de ei...

Da, se poate scrie şi în zonele cu aer subţire. Capitolul „Zăpada şi peregrinul gol” din jurnalul meu himalaian, capitol care descrie cea de-a 11-a zi de trekking, este scris la 4.420 m altitudine.

 

„Astă-noapte Cătălin a făcut iar o criză de apnee...”, așa începe capitolul cu pricina. Ce ai suportat mai greu: lipsa oxigenului sau efortul fizic în sine?

 

Lipsa oxigenului creşte efortul fizic, nu le poţi separa. Dar n-aş vrea să pozez în erou. Alpinistul Alex Găvan a urcat nu pînă la 5.428 ca mine, ci pînă la 8.485 m altitudine fără butelie de oxigen.

 

Am căutat trekking în dicționar, când ți-am citit cartea, nu știam ce înseamnă. Nu știam nici de existența „chiloților tehnici”. Te-ai convertit la alpinism, după această călătorie? Te mai duci?

 

La alpinism nu, e prea tîrziu, nu am nici resurse, nici vreun ideal în acest sens. Dar trekking voi mai face cu siguranţă, anul ce vine, fie în Africa, fie în America Latină. Devine însă tot mai greu, căci tentaţia e să-ţi depăşeşti recordul personal la altitudine. Apoi, am descoperit că-mi place să scriu în genul travel, aşa că şi viitoarea destinaţie vreau să aibă potenţial pentru încă o carte.

 

chivu3.jpgScrii undeva: „în fiecare trekker occidental zace un mic antropolog” și cartea ta este, într-adevăr, un document antropologic. Cititorul află multe despre cum trăiesc nepalezii – cum se îmbracă și ce mănâncă, în ce relații sunt cu hașișul etc. Ești un tip băgăreț sau sunt ei foarte deschiși?

 

În primul rind, sînt un tip foarte curios. Apoi, ştiam că am de scris o carte, aşa că am fost cu atît mai mult atent la detalii. Altfel, consemnările, întrebările şi comentariile mele sînt o consecinţă firească a faptului că am trăit într-o cultură complet străină vreme de trei săptămîni încercînd să înţeleg cît mai mult.

 

Ai făcut o expoziție de fotografie cu titlul Copiii Himalayei la Librăria Bastilia, în mai. Sigur că e bine să ai poze frumoase, când scrii în „genul travel”, și spui că ai vrea să continui. Ai vreun plan concret, cu sponsori etc.?

 

Ideea expoziţiei a venit de la sine. Voiam să fac ceva mai mult decît o simplă lansare, aşa că am vernisat şi o expoziţie cu portrete de copii din satele Himalayei, expoziţie pentru care am obţinut sprijinul unei fundaţii. Sigur că pentru alte proiecte viitoare îmi vor trebui sponsori care, din păcate, nu sînt foarte uşor de găsit. Deocamdată planuri concrete nu am, pentru că nu am stabilit destinaţia următoarei călătorii.

 

Fă-mi un dar: zi-mi un lucru mic, mărunt, care nu a încăput în carte, dar ar fi meritat.

 

O parte din ce n-a încăput aici va intra în volumul de povestiri la care lucrez. N-are rost să stric surpriza ficţiunii.

 

BIO

Născut în 1978, Marius Chivu este critic literar, scriitor, traducător și jurnalist. Absolvent al Facultății de Litere din cadrul Universității din București (2003), a semnat recenzii literare în numeroase publicații culturale (Dilema, Observator Cultural, 22, Cultura, Dilemateca etc.) și a realizat rubrici și emisiuni de televiziune (Antena 3, TVR 1, TVR Cultural).

A alcătuit, adnotat și prefațat mai multe antologii de proză scurtă din scriitori clasici și contemporani. A participat cu proză scurtă și eseuri în numeroase antologii, precum Arca lui Noe. De la neolitic la Coca-Cola (coord. Irina Nicolau, Ed. Ars Docendi și Muzeul Țăranului Român, 2002), Cartea cu bunici – un proiect pe care l-a inițiat și coordonat (Humanitas, 2007), Povestiri erotice românești (coord. Magdalena Mărculescu, Ed. Trei, 2008), Ion Budai-Deleanu – 250. Țiganiada azi (coord. Irina Petraș, Ed. Casa Cărții de Știință, 2010), Intelectuali la cratiță. Amintiri culinare și 50 de rețete (coord. Ioana Pârvulescu, Ed. Humanitas, 2012). Marius Chivu a tradus din literatura de limbă engleză (Lewis Carroll, Oscar Wilde, Paul Bailey), cea mai cunoscută dintre tălmăcirile sale fiind volumul de versuri semnat de Tim Burton, Melancolica moarte a Băiatului-stridie (Humanitas, 2009).

În 2012, a publicat două volume: Vîntureasa de plastic (versuri, Ed. Brumar) și Trei săptămâni în Himalaya (jurnal de călătorie, Ed. Humanitas).