Marfă reîncărcată - Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguţ, Dan Pleşa, Bogdan O. Popescu

Așa se explică, de pildă, reeditarea recentă (și cu prezentare grafică riguros păstrată) a antologiilor Aer cu diamante și Cinci, în care au debutat vedetele poeziei optzeciste.

O idee nu mai puțin interesantă a prins formă la Editura Brumar, care a preferat să „dea reload” unui volum apărut în 1996 la defuncta editură Salut a lui George Mihăiță. Intitulată tineresc Marfă, antologia de acum cinci­sprezece ani îi cuprindea pe Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguț, Dan Pleșa și Bogdan O. Popescu.

În aceeași formulă, dar având destine inevitabil mai bogate, autorii menționați revin în librării cu Marfă reîncărcată.Remarc, întâi, minimalismul lui Dan Mircea Cipariu, un personaj foarte activ și influent al literaturii noastre. Cu versuri scurte și adjective puține, Cipariu are tendința să-și încheie poemele cu un semn de exclamare sau cu niciun semn de punctuație, dar cu multă disperare și într-un caz, și în celălalt: „Particula lui Dumnezeu:/ o carne roz/ plină de amintiri și insurgențe!” (Particula lui Dumnezeu) ori „e o tăcere peste care putem pune/ mult whisky/ multă gheață” (biletul de dragoste).

Florin Dumitrescu (www.textier.ro) este, cum îi spune și site-ul, textier pentru formații (rock). El mai este: lucrător în publicitate; poet care publică rar de tot; atras și de lirica populară, și de popul american; neinhibat nici de dualitatea ritm-rimă, nici de absența acesteia. Unele poeme și le-a reluat din volumul ÎNcîntece (Vinea, 2010), din care provine și fragmentul ce mi-a căzut cu tronc: „Sînt un om norocos/ să mă știu privilegiat de Hristos/ să simt duhul sfînt/ peste umărul meu rîzînd rîzînd rîzînd// Pentru un singur scop am fost ales/ N-am pe pămînt alt interes/ decît să spun ce-am aflat de la muze// Dumnezeu a creat lumea să se-amuze” (Mă uit în rai cu binoclul).Sorin Gherghuț, revelația anului 2011 după publicarea volumului Orice (Pandora M), pare a fi cel mai jucăuș, capricios și sigur pe instrumentele sale dintre toți antologații.

Până într-acolo, încât include în grupajul său poetic o proză semnată de Aura Bărîcă Gherguț, astfel prezentând-o: „O, de-aș găsi o literă lipici/ cu care să fixez aici/ de Aura un text, despre bunici// o, dac-aveam o literă lipici...// îl atașez atunci acum/ nu cu o literă ci c-un/ . . . . ./ (șir de 5 cuie, la un tab distanță)// e un text bun,/ (n-o spun cu toleranță)” (litpitch).Urmează Dan Pleșa, singurul care se declară cu totul despărțit de poezie și autorul unui poem lung și epic numit poesiocrația, în care dă seama de viața de corporatist, de colegii de debut... Un poem foarte bun, dar „nu am voie să spun mai mult”.

Cu siguranță cel mai publicat dintre poeții antologați, Bogdan O. Popescu (mențiune obligatorie: medic neurolog) este îndrăgostit și, de regulă, grav: „aș vrea să fiu bărbatul unei singure femei/ dar, cu toată ființa mea de sticlă, nu sunt.” (unei singure).Vorba prefațatorului Florin Iaru, niciunul dintre autori „nu mai e pișpiriul, deșiratul, coșurosul sau inhibatul de anțărț”. Ceea ce uneori e bine, alteori nu. Spor la citit! 

Marfă reîncărcată

Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguţ, Dan Pleşa, Bogdan O. Popescu,

Editura Brumar, 112 pag., 20 lei