Istoria literară ca roman polițist

Se știe că Austen a avut un destin curios în istoria literară. Romanele ei au devenit cunoscute abia la jumătate de secol după moarte, dar de aprecierea criticilor s-au bucurat și mai târziu, prin a doua jumătate a secolului trecut. În timpul vieții a reușit să publice Rațiune și simțire, Mândrie și prejudecată, Mansfield Park și Emma; Northanger Abbey și Persuasiune au apărut postum (în 1818).

Informațiile apărute în ultima vreme despre Jane Austen țin, ambele, de biografia ei. Este un domeniu destul de obscur, mai ales fiindcă din bogata corespondență a scriitoarei s-a păstrat doar o mică parte. Multe dintre scrisori i-au fost arse postmortem de sora ei, probabil pentru că ar fi conținut chestiuni confidențiale.

15 noiembrie 2011. Autoarea de romane polițiste Lindsay Ashford anunță că moartea prematură a lui Austen (la doar 41 de ani) ar fi fost urmarea nu a bolii Addison, maladiei Hodgkin sau lupusului, cum se credea până acum, ci a otrăvirii cu arsenic! Pe scurt, Ashford lucrează la o nouă carte, pentru care se documentează în Chawton House – o bibliotecă situată în casa ce i-a aparținut lui Edward Austen, fratele lui Jane.

Studiind corespondența acesteia din urmă, a găsit într-o scrisoare (datată cu doar câteva luni înainte de moartea sa) următorul fragment:
 

„Mă simt considerabil mai bine acum și mi s-a refăcut puțin chipul, care a arătat destul de rău, negru și alb și în toate culorile greșite cu putință.”

Or, susține Ashford, în lumina cercetărilor ei medico-legale, avem aici o referire clară la unul dintre simptomele intoxicației cu arsenic: pigmentarea neregulată a pielii în zone cafenii, negre și albe. Mai mult, o șuviță de păr care i-a aparținut lui Austen a fost testată (acum mai mulți ani) pentru arsenic și rezultatul a fost pozitiv.

Noul roman al lui Lindsay Ashford se va numi, după cum probabil ghiciți, The Mysterious Death of Miss Austen. Căci, spune autoarea, „nu putem exclude ideea unei crime... în familia ei se petreceau multe lucruri care nu au fost niciodată scoase la iveală și care ar fi putut constitui motiv de crimă”. Ashford a vorbit chiar despre o posibilă deshumare a rămășițelor lui Jane Austen, ca singură modalitate de a afla adevărul – dar aici chiar că se opune toată lumea literară și neliterară!

5 decembrie 2011.

Dr. Paula Byrne, care scrie o biografie a lui Jane Austen, susține că un desen achiziționat de soțul ei la o licitație, ca „portret imaginar” al lui Austen, a fost de fapt făcut după natură! Desenul (grafit pe pergament) înfățișează o femeie zâmbitoare, sigură pe sine, având nasul inconfundabil al familiei. Byrne apreciază că, după stilul vestimentar, ar putea să dateze din 1815 – adică să fi fost realizat înainte de moartea lui Austen (în 1817) și mult înainte ca ea să devină atât de celebră încât să inspire portrete, imaginare sau nu (prin 1870). Până acum, singurele reprezentări cunoscute ale scriitoarei erau desenul făcut de sora ei, Cassandra, în 1810 și o copie a acestuia, din 1870.

Părerea mea.

 Ambele informații au fost oferite presei în avanpremiera unor cărți care se referă la Jane Austen – fie că este vorba de romanul polițist al autoarei Lindsay Ashford, fie de biografia semnată de Dr. Paula Byrne. A reuși să-ți faci numele să circule în presa din întreaga lume, în legătură cu cel al lui Austen, este o manevră publicitară remarcabilă. Ideea otrăvirii cu arsenic, de pildă, a făcut valuri gigantice. S-a vorbit despre utilizarea substanței ca tratament în diverse boli, în secolul al XIX-lea, despre includerea sa în adezivul cu care se lipea tapetul etc. Nici ideea unui portret rămas nedescoperit până acum nu e unanim acceptată.

Important mi se pare că Jane Austen poate ține prima pagină a ziarelor, la două secole după moartea ei. La noi, istoria literară e privită cu mult mai multă gravitate și, în consecință, nici nu interesează foarte mult publicul. Descoperiri se mai fac, lucruri se mai află, dar nimeni nu se coboară să le povestească simplu, pe gustul agențiilor de știri. Un nou portret al lui Jane Austen? Anul trecut, prof. Mihai Mitu scria în România literară despre o posibilă reprezentare a lui Ioan Budai-Deleanu, una dintre figurile cele mai misterioase în cultura noastră.

Dar pe când un roman polițist cu Alecsandri?

Galerie foto:

• 
• 
•