India Song, piesa unui film

Dacă unei poveşti de dragoste scrisă pentru scenă sau film i se adaugă suficientă tristeţe şi, apoi, se consumă brusc într-o moarte, riscul de a pica în melodramatic şi “sensibilităţi” prea mari este inevitabil. Însă, pe Marguerite Duras o obsedează intensităţile, punctul maxim al pasiunii, iubirea dusă la paroxism, acea stare care nu mai poate fi controlată de nimic şi care controlează totul.

Doar două zile dintr-o poveste de dragoste trăită pe malurile Gangelui sunt aduse în text cu detalii dintre cele mai înfiorătoare ca simţire. Soţia ambasadorului Franţei în India, acum moartă, şi Viceconsulul Franţei la Lahore, în dizgraţie la Calcutta, au un secret cumplit, o iubirea care desfigurează, îşi urlă disperarea şi nu mai poate trece neobservată de ochii lumii. Întreaga Indie albă se oripilează, dar este gata să treacă peste întâmplare. India adevărată are nevoie, însă de această poveste devenită legendă.

Parcă ne-am afla într-o tragedie antică, voci fără chip şuşotesc şi prevestesc dezastrul, el şi ea devin marionete care ilustrează comentariile acestui cor modern. Povestea iubirii lor este ştiută. Însă, nimeni niciodată nu şi-o va aminti cu totul, aşa cum memoria nu va putea uita aceste momente încremenite veşnic în punctul lor maxim.

În jurul acestei poveşti, o altă imagine a disperării: foamete, lepră, primejdie la tot pasul. Este greu de ilustrat scenic formula aleasă de Marguerite Duras şi atmosfera piesei-scenariu, dar plăcută ca senzaţie de lectură pentru cititor (chiar şi regizorii de teatru).  

Info: Ed. Rao, 2007, online sau din librării la preţul de 19,99 lei.