"Generation P" - Viktor Pelevin

Ca și în romanul-cult al lui Douglas Coupland, „Generation X” (apărut în 1990), în cartea lui Viktor Pelevin luăm cunoștință de zbaterile, angoasele și excesele unor cetățeni născuți cam prin anii 60-70 ai secolului trecut – numai că nu în Statele Unite, ci în Uniunea Sovietică. 

Altfel, diferențele de viziune și destin par minore. „P”, de pildă, vine de la Pepsi, un produs pe care copiii sovietici l-au ales în condiții rămase neelucidate – „exact la fel cum părinții lor îl aleseseră pe Brejnev” – dar care a traversat o dramatică schimbare de regim politic pentru a se regăsi, neabătut, în societatea de consum contemporană.

Este al doilea roman al lui Viktor Pelevin (n. 1962) care apare la Editura Curtea Veche, după „Mitraliera de lut” (2006), în aceeași elegantă serie Byblos care i-a găzduit și pe alți scriitori ruși: Vladimir Sorokin, Andrei Kurkov, Iuri Mamleev și Irina Denejkina. Putem, deja, să ne construim o imagine a literaturii postsovietice, așa cum e ea reprezentată de foștii copii băutori de Pepsi.

Eroul romanului se numește Vavilen, un acronim creat de tatăl său din numele lui Vasili Axionov și din cel al lui Vladimir Ilici Lenin. Jenat de o asemenea „strălucită scorneală”, care aduce laolaltă un scriitor disident și pe însuși părintele comunismului bolșevic, protagonistul lui Pelevin pretinde că ar fi fost botezat în amintirea orașului antic Babilon și cade victimă propriei înșelătorii, îmbrățișând un soi de filosofie orientală confuză, în care halucinogenele joacă un rol de seamă.

Absolvent de Litere, secția „traducerile din limbile popoarelor din URSS”, Vavilen se trezește fără obiectul muncii în momentul în care Uniunea Sovietică „s-a îmbunătățit într-atât, încât a încetat să existe”. Și așa ajunge să lucreze în publicitate.

Creează sloganuri și concepte, amestecă voios referințe literare și sugestii consumeriste stupide, în fine se străduiește să adapteze la „mentalitatea sovietică” orice produs american, prezent sau viitor pe piața rusească.

Propune, de pildă, denumirea de „Uncola (adică Necola)” pentru Sprite, în ideea că acest termen ar avea pentru consumatorul rus „largi conotații antidemocratice și antiliberale, ceea ce-l face extrem de atrăgător și promițător în condițiile unei dictaturi militare”.

Ca orice publicitar, Vavilen creează și gândește mult în limba engleză, inventează cuvinte, ajunge să se îndoiască de natura realității, pentru a deveni el însuși un erou virtual. Ceea ce poate că a fost de la bun început.