"Divergent" - Veronica Roth

În loc să-și facă temele etc. Ulterior, după ce a fost publicat, romanul a avut un asemenea succes în Statele Unite (și a fost atât de grabnic tradus în alte limbi), încât Roth a devenit scriitoare full-time și lucrează la o continuare. Nu m‑aș mira să apară și o ecranizare, pe parcurs.

Să începem cu coperta: Divergent e recomandat drept „thriller distopic”. Nefiind mare cititoare de gen, aș zice că e mai degrabă un SF blând, în măsura în care societatea (viitoare) pe care o înfățișează nu e mai teribil-distopică decât, să zicem, realitatea lui Soljenițîn. Meritul romanului este însă acela de a aduna laolaltă firele unor teorii conspiraționiste care plutesc mai demult prin atmosfera literaturii. E, dacă vreți, o rezolvare inteligentă a unor ipoteze pe care SF-ul de serie le-a formulat și le-a lăsat fără răspuns.

Pe scurt: Roth imaginează o lume în care oamenii se împart în cinci „facțiuni”, ce trăiesc complet separat: Abnegația, Erudiția, Prietenia, Neînfricarea și Candoarea. Fiecare copil se naște într-una dintre aceste facțiuni și, la vârsta de șaisprezece ani, este testat pentru a i se determina înclinația naturală. Rezultatul acestui test rămâne secret, dar adolescentul are posibilitatea să opteze pentru facțiunea în care dorește să intre. Unii vor să rămână cu părinții, alții se aventurează în necunoscut. „Divergenții”, acei indivizi care s-ar potrivi mai multor facțiuni, sunt rari și (aflăm pe parcurs) condamnați la moarte.

Urmărim așadar povestea lui Beatrice, o fetiță născută în facțiunea Abnegație (a oamenilor îmbrăcați în cenușiu, care nu se privesc în oglindă și se dedică total semenilor lor), care alege să treacă la Neînfricați – prilej cu care își spune Tris și participă la tot felul de inițieri sălbatice, care includ aruncatul de pe clădiri, luptele corp la corp și tatuarea epidermică neîncetată. Ea este în secret divergentă. Totuși, se descurcă admirabil la toate testele; se îndrăgostește de instructorul ei; în fine, depistează o porcărie criminală, de care se face vinovată, evident, facțiunea intelectualilor. Adică Erudiția.

Este remarcabilă glisarea între registrul aventuros și cel romantic, felul în care Roth acumulează puncte din toate părțile, ca un harnic personaj de joc video. Foarte tânără fiind, autoarea are și o bună familiaritate cu vârsta lui Tris și reușește, astfel, să o umple de viață. Poate e o chestiune de écriture féminine: ne convinge eroina, nu neapărat povestea din jurul ei.

De ce să citiți Divergent? Pentru a afla, dintr-o nouă perspectivă, că diviziunea muncii nu trebuie dusă la extrem (oricum, de la Cain și Abel încoace, ea nu a funcționat niciodată perfect). Dar merită să vă luați cartea și dacă vă plac personajele adolescente; dacă vă e dor de iubitul dintr-a XI-a; dacă vă enervează tocilarii; dacă aveți nevoie de o lectură pasionantă în tren. Fiindcă, trebuie să recunosc, orice călătorie cu trenul trece ca nimica, dacă urmăriți aventurile lui Tris în lumea Neînfricaților.

"Divergent" Veronica Roth,
Editura Leda

448 pag., 40 lei