Dictaturi în dialog

Mult așteptat să apară, volumul Travesti de Mircea Cărtărescu, în varianta grafică semnată de Edmond Baudoin, povestește despre mai multe lumi deodată.

Întâi, luăm notă de anxietățile artistului plastic, venit la București să înghită spații și ani, să afle tot ce e de aflat despre Cărtărescu și despre România și despre Ceaușescu și (e aproape un clișeu) despre el însuși: „sunt la București, e luna mai 2006, merg pe străzi, fac crochiuri, fac fotografii. Merg prin București în 2006 și încerc să mi-l imaginez în 1973, anul în care Victor avea șaptesprezece ani.

Când Victor avea această vârstă, eu aveam treizeci și unu, trăiam la Nisa și aveam doi copii”. Pe urmă, cartea crește ca o ciupercă neascultătoare. Ilustrațiile lui Baudoin nici nu sunt ilustrații propriu-zise, ci reflecții acuarelate, letrajul textului pare uneori redundant, ce să urmărești mai întâi? Dacă știi textul dinainte e binișor, dar nu prea important, fiindcă aici e vorba despre altceva.

Cărtărescu scrie „creierul meu secreta spermiile visării” și Baudoin pictează o uliță. Pe care, apoi, apare o căruță trasă de un cal. Un păianjen, multe cranii, Casa Poporului... E cartea unor senzații bilingve, bispirituale. Atât de intimă unor oameni (doi la număr), încât uneori își face cititorul de rușine.

Travesti, Mircea Cărtărescu, Edmond Baudoin, Humanitas, Jumătatea plină, 128 pag., 34 lei