[ X ]
Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe...
abonare newsletter | caută:
Teodor Dună publicat la: 5/06/2012
Cain - José Saramago

Cain - José Saramago

Cain este mai puţin des­pre cel care a ucis şi, cu toate astea, nu poate fi ucis, despre cel care va fi urmărit mereu de propriii lui paşi, osândiţi, şi ei, să nu se oprească niciodată.

Cain este o interpretare personală ludică şi, totuşi, cu intenţii problematizatoare, a gesturilor şi voinţei divinităţii – aşa cum apar acestea în Biblie, de la origini până la potop. Personajele sunt, printre alţii la fel de celebri, Adam, Eva, Avraam, Lilith, Iov, Noe şi, bineînţeles, Cain şi Dumnezeu. Saramago decupează cele mai celebre episoade vete­rotestamentare, le narează succint şi cu un umor mucalit, analizează într-un fel paradoxal şi non-teologic, da­că putem spune astfel, psihologia trans­cen­denţei, resorturile morale ale acţiunilor divinităţii din prisma unei etici elementare, a bunului-simţ.

 

Atunci, Domnul se arăta destul de des, intervenea mai activ în bunul sau răul mers al lucrurilor şi, deci, după logica scriitorului portughez, acele gesturi improbabile etic relativizează pozitivitatea absolută a transcendenţei. (Dumnezeu a încetat să se mai arate, se spune în carte, pentru că îi este ruşine de propriile gesturi săvârşite, de propriile greşeli – teoria conştiinţei culpabile care l-ar explica pe Deus otiotus este de o jucată şi vicleană naivitate.) Martorul evenimentelor acestui început de lume este Cain (Turnul Babel, Sodoma şi Gomora, Potopul etc.). El simbolizează conştiinţa morală, opusă capricioasei şi – se tot repetă – absurdei voinţe divine. El este răzvrătitul stigmatizat care se ia la ceartă cu Domnul, reproşându-i spiritul vindicativ, inutilitatea unor sacrificii impuse şi – paradoxal – absenţa bunătăţii. Domnul imprimă o relaţie de tacită complicitate cu Cain, acesta având parte de un  tratament privilegiat.

 

Dumnezeu chiar îi porunceşte lui Noe să-l ia pe Cain în corabia lui. De­ci­zie care va avea urmări fatale – Cain îi ucide pe toţi şi devine, astfel, din primul care a simţit „gustul” sângelui, ultimul om viu. Iar un ultim om viu este, bineînţeles, rareori fericit. Deşi nu se ridică – şi nici intenţia auctorială nu a fost aceasta – la nivelul capodoperelor Pluta de piatră sau Eseu despre orbire, Cain este un roman curajos (este conceput atunci când Saramago avea peste 80 de ani), deloc ateu, cu pasaje de un umor savuros şi foarte bine scris. 

 

Cain
José Saramago
Polirom, 160 pag., 22,95 lei