Așa s-au întâmplat, așa le-am însemnat... (Luli August Sturdza)

Pictoriță și scenografă, Luli August Sturdza s-a născut în 1928 la București și a absolvit Institutul de Arte Plastice în 1948, la timp ca să prindă anii cei mai grei ai comunismului bolșevic. Povestește subiectiv, sărind de la una la alta, câte ceva. Aflăm de soldații ruși care, în trecere grăbită prin satul bunicilor ei, au tăiat merii și i-au urcat în camioane, fiindcă nu aveau vreme să-i culeagă. În altă parte, autoarea își amintește cerul văzut prin gratiile de la fereastra temniței – a fost arestată, în 1958, după nouă ani de clandestinitate. Amintește filmările la care a participat ca scenografă – Aventurile lui Tom Sawyer, Poarta Soarelui... Capitolul „Martie 1977” reconstituie, desigur, tragedia cutremurului.

În 1978, Luli August Sturdza avea să plece definitiv din țară, locuind inițial în Europa și, după 1980, în Statele Unite. A murit în anul 2000, la Los Angeles.

Când e vorba despre faptele trăite în comunism, tonul povestirii – deși nu lipsit de umor – se încarcă de durere și revoltă. „Monicăi”, un capitol scris la persoana a doua, se adresează unei fete care a plecat brusc la o bursă de studii în Franța – scurtându-și din acest motiv vacanța la Mangalia – chiar înainte de abdicarea Regelui Mihai: era Monica Lovinescu. Un domn elegant, cu șoșoni, întâlnit în fața unei plăcintării, se dovedește a fi Constantin Noica. „Îmi propun să fac întocmai ca antrenorii pentru a descoperi intelectuali tineri, dotați, de primă calitate”, îi declară el.

Cronologic vorbind, cartea e pestriță. Amintirile din copilăria interbelică, autoarea le învăluie într-o lumină extraordinară. Pe urmă, ajunsă peste ocean, își recapătă entuziasmul, cheful de a călători, de a cunoaște oameni. Lucrează la Hollywood, îl întâlnește pe Jean Negulescu. Povestește de câinii ei: de Sunny, de Lady. Cel mai important, nu pierde niciodată legătura cu prietenii răspândiți în toată lumea, cărora le și scrie o scrisoare colectivă, când simte moartea apropiindu-se. Începe așa: „Prietenii mei, dragii mei”...

Volumul este ilustrat cu desenele autoarei, prefațat de Adrian-Silvan Ionescu, postfațat de Monica Lovinescu și Gabriela Dinescu Romalo. Există câteva (puține) fotografii. Sigur nu veți afla totul despre Luli August Sturdza, citind această carte, dar veți însoți această persoană originală în drumul ei solitar, complicat, prin lume.