Alexandra Ares: „Puteam să recunosc mirosul fiecărei familii”

Părinții erau ca două turnuri mișcătoare, toaleta părea un hău vast în care mi-era teamă să nu mă pierd, cada de baie era un ocean în care mă jucam cu bărcuțe cu fratele meu Darie, spațiul de sub cearșaful de pat un cort miraculos sub care inventam povești, anii țineau o veșnicie greu de cuprins mental, simțurile mele erau ciudat de intense, ca un câine puteam să recunosc mirosul fiecărei familii și fiecărui om cu care intram în contact, iar în apartamentul unei colege de clasă mirosul acru era atât de puternic și de neplăcut încât nu puteam să-i trec pragul. Părea să fiu în legătură cu un al șaptelea simț care îmi crea o comuniune magică cu natura, ceva à la Harry Potter din ziua de azi. Îmi plăcea să mă izolez în camera mea și să trag ușa, iubeam independența, aventura și plecările pe cont propriu. Eram un mic tomboy care visa să arate ca Alba ca Zăpada și să joace rolul Prințesei din povești. Prima ocazie s-a ivit în prima tabăra în clasa a II-a și atunci la dans am dat prima și ultima palmă unui băiat. Era gras și impertinent și mă invita mereu să dansăm blues. Evident că și el mi-a răspuns cu o palmă, dar a continuat să mă invite la dans. Eram deja o cochetă cu câțiva admiratori. Adulții îmi păreau în marea majoritate urâți. Nutream speranța nebunească că noi, copiii, vom fi altfel, mai puri, mai frumoși, un fel de confrerie secretă, că nu vom deveni niciodată ca ei. Până în ziua când am zărit pubertatea transformând chipurile angelice ale colegilor mei de clasă și am văzut cum intră în tagma impurilor de adulți. Am simțit că nu aveam scăpare și că se termina ceva important. Părinții uriași scădeau an de an în înălțime, pierzându-și prestanța de ființe atotputernice, anii se scurtau, capacitatea mea de a distinge oamenii după miros dispăru, ochiul magic extrasenzorial se estompă, spontaneitatea se lăsă cuprinsă de timiditate, iar instinctul sexual precoce deveni din ce în ce mai reprimat din cauza considerentului social. Învățam cu ușurință, era suficient să citesc o dată o lecție ca să o știu și, ca toți colegii de clasă, la orele de limba română din școala elementară plagiam diverse paragrafe din critici celebri din dorința de a expedia comentariile literare plicticoase ca sa ies afară să joc elasticul. Prietenele mele îmi citeau sau împrumutau aceste comentarii și invariabil atacau paragrafele mele originale, tocmai cele pe care le scrisesem eu, nu Călinescu de pildă, și îmi spuneau că sunt cele mai bune propoziții din comentariu și că sută la sută erau copiate din altă parte. Chestia asta mă distra. La 13 ani am scris prima povestire, un SF care se petrecea în Roma antică, Exilată în trecut, în care eram personajul principal care se plimba din epocă în epocă. După ce a citit-o cea mai bună prietenă a mea de atunci, Iuliana, m-a anunțat solemn că o să fiu scriitoare, ceea ce m-a mirat. Mie nu mi se părea nimic special. 

Alexandra Ares

BIO

Alexandra Ares s-a născut în România și a absolvit Facultatea de Teatrologie din cadrul UNATC București. A lucrat ca redactor și realizator pentru Redacția Teatru din TVR (1992-1997), realizând zeci de emisiuni Gong, Scena și Maeștrii Teatrului Românesc. În 1998 a emigrat în Statele Unite, la New York, și a lucrat pentru diverse televiziuni, case de producție și sindicate de știri americane (1999-2005), pentru Adunarea Generală a ONU (2005) și UNDP (2006). În prezent călătorește între Manhattan și București și scrie atât în limba engleză, cât și în limba română.

A publicat în România volumele Exilată în trecut (Cartea Românească, proză scurtă, 2005), Sam Shepard, un rebel al rigorii mortale (Aldine, 2005) și piesa bilingvă Waking Beauty-Frumoasa adormită și trezită (2011). La Editura Polirom i-au apărut romanele Visătoarele (2011) și Viaţa mea pe net (2012, roman finalist la premiul „USA Best Books“ 2011).

Romanul The Other Girl (în curs de traducere la Polirom) i-a adus, la începutul lunii iunie, Best New Indie Novella Award (în cadrul Next Generation Indie Awards 2012, cel mai important program nonprofit de premii de carte dedicat autorilor și editorilor independenți din Statele Unite). Cu această ocazie, Ares a primit o medalie de aur la Hotelul Plaza din New York, într-o ceremonie care a marcat deschiderea tradiționalului Book Expo America 2012.

Galerie foto:

• 
• 
•