editoriale bewhere

Anul 2015 are șanse să fie unul bun, din punct de vedere muzical. Nu are rost să fac bilanțul lui 2014, pentru că aș putea să număr pe degetele de la o mână concertele bune care au avut loc în România.

De multe ori mă sună prietenii să-mi ceară sfatul atunci când vor să iasă în oraș. „Cum să fie localul?”, întreb. „Păi, să nu fie prea aglomerat”. „Cu muzică bună”....

Lista celor mai bune concerte care au avut loc în România, în 2013, nu este foarte lungă. La fel, nici 2014 nu s-a anunțat foarte „primejdios” pentru tensiunea iubitorilor de muzică.

Vă propun să faceţi un exerciţiu de răbdare în săptămânile care urmează, iar când este difuzat „Teatrul s-a întors acasă” de pe Antena 1, dumneavoastră să vă uitaţi pe Kanal D.

Poate că acest (încercat) manifest ar fi fost mai nimerit să ia forma unei scrisori deschise către Municipalitate, dar, se pare, aceasta s-a sesizat deja. Să încep cu începutul.

La fiecare sfârșit de an ne dovedim tot mai optimiști. Ne spunem că următoarele 12 luni, cu siguranță, vor fi mai bune, ne vor aduce mai multe împliniri și, implicit, bucurii.

Se termină 2012. Dacă nu suntem exterminaţi de vestita apocalipsă, de criza financiară (despre care se spune că s-a terminat, părere cu care eu personal ţin să nu fiu de acord) sau de proprii monştri născuţi din fobiile urbane, avem ce face şi ce vedea în 2013.

Aşa se numeşte volumul semnat de Matei Vişniec şi apărut, luna trecută, la editura Humanitas.

La fiecare sfârşit de an promitem să nu mai fumăm, să facem mai mult sport, să fim mai buni (ce clişeu!), să... să...

Sunt mai multe întrebări prin care aş putea să încep acest articol. Ce planuri de vacanţă aveţi? Unde faceţi Revelionul? Unde vă petreceţi Apocalipsa?...

Recent, ştirea care anunţa contradicţii între Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor-Asociaţia pentru drepturi de autor (UCMR-ADA) şi Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale, în legătură cu taxele plătite de magazine pentru muzica ambientală, a făcut înconjurul internetului.

De obicei, nu mă dau în vânt după definițiile stricte. Cred în utilitatea lor, dar mai cred că există multe alte nuanțe de luat în calcul.

În România zilelor noastre, când spui artă – şi, mai ales, teatru – te gândeşti la ceva absolut nerentabil. Este aproape imposibil să faci conexiuni între o instituţie de cultură şi o afacere de succes.

Cică a făcut senzaţie la Târgul de la Frankfurt un site ce provine din Los Angeles, se numeşte Small Demons şi leagă cărţile între ele, într-un fel de uriaş motor de căutare.

Nu a fost foarte simplu să întocmesc o listă de artiști din cinematografia românească care pot trece proba timpului și a unei însemnătăți profesionale în relația maestru–discipol.

Trahanache îşi citează băiatul, conul Leonida vorbeşte din ziare, noi trăim „ca-n Caragiale” şi credem că-l cităm. Dar ghilimelele sunt scuza comodă pe care şi-o arogă o societate ruptă genetic din comediile lui „suferinde”. Naţiune, fii deşteaptă!

Acum un an, pe 6 octombrie mai exact, lansam pe piață revista. Vă spuneam că ne propunem să fim fideli acestui where! exclamativ. Timp liber, cultură, lifestyle? Noi știm să vă spunem unde e musai să fiți!