cronica de album

Mike Kerr, voce și bas, alături de Ben Thatcher (tobe) formează un duo rock, cu influențe blues și garage care, la nici un an de la lansarea albumului de debut, este prezent pe marile scene ale lumii. O adevărată reușită în stil britanic.

Sol Invictus, al șaptelea album al trupei Faith No More, s-a numărat printre cele mai așteptate materiale discografice ale anului. Și asta poate pentru că americanii au decis să revină cu un nou disc după o pauză de opt ani.

Un album mult-așteptat de fanii din lumea-ntreagă și de amatorii de muzică în general, Songs of Innocence nu se ridică însă la standardele impuse de trupa irlandeză.

Cel mai recent album Jack White, şi albumul de debut solo, mi-a fost prezentat ca fiind unul cu ritm şi versuri excelente. L-am primit, l-am ascultat. Mi-a plăcut şi am "extras" vreo trei piese. Pentru început. Asta se întâmpla prin luna mai.

Albumul asupra căruia mă voi opri este Away from the World, semnat de o trupă foarte dragă mie, Dave Matthews Band. DMB nu este genul de trupă care să impresioneze. Este o trupă de la care te aştepţi să cânte ca şi până atunci.

Numele acestui album proaspăt lansat duce cu gandul la o piesă semnată Alice in Chains, Last of My Kind. Ideea este aceaşi in ambele cântece.

Primul album lansat în zece ani de irlandezii din Limerick aduce un puternic aer romantic. Roses posedă multe părți de chitară rece, pian, vioară, tobele fiind deseori înlocuite de percuții.

În anul de grație 1989, Texas – Ally McErlaine (chitară), Sharleen Spiteri (voce, chitară), Johnny McElhone (bas) și Stuart Kerr (tobe) – însemna Southern Rock și New Wave. O combinație inedită. Una reușită pentru un prim album.

Un album care te face să treci prin toate stările. Pornește plin de nerv. Start Me Up a fost piesa cu care, pentru o bună perioadă, The Rolling Stones începea concertele. Cum știm, setlistul nu este niciodată același.

Urma este unul dintre cele mai interesante proiecte muzicale înfăptuite în România ultimilor 15 ani, după părerea mea.

Ciudat, atipic și, chiar dacă știi ce cântă, este imprevizibil spre șocant. Astea ar fi apelativele care-l descriu pe Buzz Osborne, capul răutăților din trupă Melvins (Aberdeen, Washington).

Mărturisesc că nu mi-ar fi trecut vreodată prin cap că o să am ocazia să îl văd pe John Mayall, considerat The Godfather of British Blues, live la București.

Deși, în această perioadă, au apărut cateva albume semnate de artiști importanți (Jack White – Blunderbuss, Slash – Apocalyptic Love, Smashing Pumpkins – Oceania ș.a.), am ales Clockwork Angels (2012) al trupei canadiene Rush ca fiind albumul lunii.

Sunt curios ce era în mintea celor care ascultau pentru prima dată The Police. Cine sunt? Ce cântă băieţii ăştia? Un pic de punk, dar nu chiar, reggae, new wave…

Sunt curios dacă, în urma unui sondaj făcut în Bucureşti, de exemplu, la o enumerare a celor mai influente trupe ale rockului, câţi oameni ar răspunde cu The Band.

După 6 ani de activitate, Iris lansa albumul de debut.

Ascult albumul de mai bine de o lună şi, dat fiind faptul că îmi place foarte mult, încerc să găsesc ceva la el care să îmi placă mai puţin.

Acest album post-mortem, lansat în 2011, este o compilație de unreleased tracks și B-sides înregistrate înainte, în timp ce și după apariţia albumelor Frank şi Back to Black.

Trupa americană de heavy metal revine cu al optulea album de studio, după o pauză de şapte ani.

Materialul discografic al celei mai titrate trupe rock spaniole apărut în 1990 este şi cel mai reuşit din discografia Héroes Del Silencio.