Matei Bejenaru: Ex Oriente Lux

Care este expoziția de artă din trecutul îndepărtat de care vă amintiți cel mai adesea și pe care ați dori să o revedeți acum?

Înainte de a descrie expoziția care a avut o influenţă considerabilă asupra formării mele artistice, aş dori să fac câteva comentarii despre conceptul de expoziţie şi despre ceea ce înţeleg eu prin „trecut îndepărtat”. La mai bine de douăzeci de ani de la căderea comunismului, constat cu tristeţe că, în România, infrastructura instituțională pentru prezentarea artei contemporane este subdezvoltată. Aşteptările mele şi ale colegilor generaţiei artistice care s-a afirmat în prima jumătate a anilor ‘90 nu s-au împlinit. Majoritatea instituţiilor create de artişti ca strategie de supravieţuire artistică au dispărut după 2007-2008 odată cu apariţia crizei financiare globale şi a limitării bugetelor operatorilor culturali internaționali. Cele câteva galerii comerciale care au reușit să se impună, au o altă agendă şi nu pot produce proiectele de cercetare artistică ale unor centre sau muzee de artă. Un director de centru cultural străin mi-a spus odată că România, ca ţară de curând admisă în Uniunea Europeană, trebuie să dezvolte programe culturale de susţinere a sectorului cultural independent, pentru că este cel mai dinamic şi mai conectat cu lumea globalizată a artei contemporane. Dacă ai instituţii artistice stabile, poţi spera să ai şi expoziţii de o anumită complexitate conceptuală şi logistică, care să atragă şi să menţină un public specific. Din păcate, producţia artistică este foarte scăzută în România, iar prezentarea acesteia în formate expoziţionale se face prin efortul individual uriaş şi puţin apreciat al unor oameni fără instituţii. Cu excepţia MNAC-ului şi a Muzeului Brukenthal de la Sibiu, nu avem în ţară alte spaţii cât de cât profesionale, de tip white cube. Aş dori să precizez că sunt conştient că expoziţia de arte vizuale nu există doar într-un cub alb, dar faptul că nu am reuşit în mai bine de douăzeci de ani să avem măcar câteva instituţii care să îl posede şi să îl exploateze, este similar cu impotenţa noastră de a finaliza o autostradă care să lege capitala de graniţa de Vest a ţării.

Trecutul îndepărtat pentru mine este reprezentat de anii întunecoşi dinainte şi după căderea comunismului. Subiectiv, am perceput perioada de oarecare deschidere ideologică din a doua jumătate a anilor 60, ca un fenomen modernist luminos. Poate şi din această cauză parcă îmi este mai aproape… Expoziţiile Grupului Sigma de la Timişoara, prin proiectul lor emancipator şi experimental, ar trebui studiate şi cunoscute de noile generaţii de artişti…

Nu întâmplător, expoziţia din trecut de care îmi amintesc cel mai bine este Ex Oriente Lux din noiembrie 1993. Spiritul depresiv al primilor ani de după căderea comunismului era reflectat în această expoziţie de artă video organizată la Sala Dalles, transformată într-o imensă şi tenebroasă cutie neagră, black box. Prin filtrul tehnologic, harta preceda teritoriul, nu aveam ferestre să privim afară, acestea fuseseră înlocuite de monitoarele video… Pentru acel public fidel care îngheţa de frig înghesuindu-se în jurul caloriferelor abia dezmorţite, totul era nou: instalaţiile, sunetul, viziunea artiştilor, conferinţele şi discuţiile din spaţiul expoziţional. Logistica era impresionantă pentru nivelul nostru economic şi tehnologic de atunci. De fapt, curatorul Călin Dan, directorul nou înfiinţatului Centru Soros de Artă Contemporană din Bucureşti, reuşise printr-o negociere diplomatică să folosească toate computerele şi aparatura video importate pentru reţeaua de centre Soros din ţară.

Ex Oriente Lux a fost în opinia mea cea mai interesantă expoziţie a anilor ‘90 din România deschisă către folosirea noilor medii, iar catalogul editat ulterior a fost o analiză lucidă şi complexă a modului în care tehnologia poate fi folosită de artişti în contextul politic nou creat după căderea comunismului. În anul următor, 1994, Călin Dan a organizat la Muzeul Ţăranului Român a doua expoziţie anuală a Centrului Soros de Artă Contemporană, intitulată 010101… Ce păcat că apoi el a plecat din ţară şi a renunţat la proiectele sale curatoriale, consacrându-se activităţii de artist…

Galerie foto:

• 
•