Jurnal de călătorie: Tatiana Fiodorova

Evident, amintirile despre Praga rămân pentru mine destul de luminoase și orbitoare. În decursul a două luni, aflându-mă acolo într-o rezidență artistică, Futura, am reușit printr-un adevărat maraton să văd și să vizitez majoritatea galeriilor și expozițiilor. Aș putea spune chiar că vara a trecut pe lângă mine în acest an, întâlnindu-mă cu ea și căldura ei sufocantă pentru câteva zile la București. Cea mai mare parte a timpului însă mi-am petrecut-o la Praga, unde vara amintește mai mult de primăvara ploioasă din Moldova decât de o vară adevărată.

Cea mai interesantă mi s-a părut expoziția Faces de la Galeria Rudolfinum. Expoziția era dedicată portretului și posibilităților artei video de a oferi propria interpretarea a unei serii de picturi înfățișând chipuri umane. Erau prezente în expoziție nume cunoscute ca Marina Abramović, Bill Viola, Bruce Hauman, Nam June Paik, alături de alte nume la fel de celebre. Mi-a reținut atenția cel mai mult documentarea video a performanceului artistei germane Freya Hattenberger[1], în care artista ajunge să poarte un dialog inedit, original, cu microfonul. Ea nu vorbește la microfon, încercând să-și amplifice sunetul vocii, ci exprimă sunetele în mod fizic, atingând direct microfonul cu gura, înghițindu-l. O astfel de interacțiune, bineînțeles, amintește de un act sexual agreabil pentru bărbați, dar în același timp, sunetele, ivite din microfon, apar într-o disonanță brutală față de latura vizuală a evenimentului. Din punctul meu de vedere, făcând aluzie prin titlul lucrării la mitologia greacă și pornind de la ce se întâmplă în performance, artista oferă propria sa interpretare contemporană și înțelegere muzei contemporane, femeii și artistei.

O satisfacție deosebită mi-a provocat și retrospectiva Marinei Abramović, Peter Campus. Mi-e aproape imposibil să cred că vom vedea vreodată al Chișinău asemenea nume în context expozițional. De fapt, performanceul și abordarea propriului corp ocupă tot mai mult loc în activitatea mea artistică și cred că de aceea mi-a rămas întipărită în memorie atât de puternic această expoziție. În acest fel și de aici am ajuns vara aceasta la un nou performance, The world is dirty, the artist must be dirty, ca replica la performanceul artistei iugoslave Marinei Abramović, intitulat The art is beautiful, the artist must be beautiful. Performanceul a avut loc în luna iulie la Galeria Karlin Studios din Praga. În acest performance, scăldându-mă în noroi, murdărindu-mă de noroi, încerc să dau o reprezentare funcției artistului în societatea contemporană. Astăzi artistul nu mai creează valori estetice înalte, operând cu înțelegerea frumuseții, sarcina artistului este să se afle în mijlocul evenimentelor politice și sociale. În acest fel, scăldându-se în noroiul social și politic, artistul devine instrumentul expunerii și denudării problemelor și plăgilor societății.  

Tatiana Fiodorova
Traducere: Igor Mocanu

performance" The world is dirty, the artist must must be dirty." by artist Fiodorova Tatiana from fiodorova on Vimeo.