Jurnal de călătorie: Elena Vlădăreanu – scriitoare

Dar dacă e vorba despre „activitățile culturale” din ultima vreme, acestea sunt foarte aproape de zero. Cu excepția a câtorva cărți și filme, a fix unui spectacol de teatru, nu pot spune că am mai văzut ceva din ce s-a întâmplat în mediul cultural românesc din 2011-2012.

Sper să recuperez cât de cât începând din toamnă. Revenind, am reușit totuși să văd o expoziție în această perioadă, o expoziție cu lucrările lui Ghenadie Popescu, deschisă la Zorzini Gallery. Pe Ghenadie Popescu îl știam deja dintr-o vizită la Chișinău și îi știam o parte din lucrări, dar a le vedea într-un spațiu expozițional, diferit de atelierul său pauper din curtea Muzeului de Istorie și Etnografie Naturală, este altceva.

Am apreciat în primul rând curajul echipei de la Zorzini Gallery de a-i organiza o expoziție acestui artist deloc comod (pentru piața de artă), pentru că a crea un context în care materialul preferat de Ghenadie Popescu – mămăliga – deopotrivă vulnerabil și problematic, să fie și altceva decât ironia pe care o sesizează tot vizitatorul nu este puțin lucru. Expoziția nu mai este deschisă, dar dacă vreți să aflați mai multe despre Ghenadie Popescu, dați un search pe Google. Nu vă va părea rău.

Elena Vlădăreanu