Jurnal de călătorie: Daria Ghiu – critic de artă, jurnalist cultural

"Aşa cum, în urmă cu cinci ani, la prima experienţă documenta, mi-au rămas în minte câteva lucrări bune într-o mare de non-sens, o expoziţie îngrămădită pe care nu prea ştiai cum să o apuci. De data asta, dOCUMENTA curatoriată de Carolyn Christov-Bakargiev mi-a plăcut tocmai ca practică expozițională. Nu am reuşit să văd tot în două zile, dar nu am regretat: mă încărcasem deja cu expoziţii dense în fiecare spaţiu (Fridericianum, Hauptbahnhof, documenta-Halle, Neue Galerie, puțin din Karlsaue Park, Grand City Hotel) şi pentru prima oară mi se părea că în spatele meu nu se află o autoritate curatorială apăsătoare care să mă conducă prin expoziţie. Nu mă mai sprijineam pe concepte tari şi pe statement-uri dominatoare, ci direct pe lucrări. dOCUMENTA (13) nu stă pe un discurs puternic care să încerce să lege lucrările între ele, nu îţi spune ce să gândeşti – aşa cum remarcă şi un critic de artă englez – ci te lasă pe tine să reconstitui sensul, foarte mult cu ajutorul intuiţiei. Îţi propune mai degrabă o coregrafie curatorială, îţi oferă diferite posibilităţi de citire a ceea ce vezi, simţi, auzi.

dOCUMENTA (13) a fost o experienţă senzorială, care a reuşit să mă pună în legătură cu trecutul traumatic al Germaniei, cu începuturile acestui important eveniment artistic în 1955, cu atracția contemporană a artiştilor pentru obiect – câteodată fetișism –, istorie, ştiinţă, ritual, copie, înclinația către grandomanie, vocația eşecului, a visului, a renunţării. Şi tot dOCUMENTA (13) m-a făcut să înţeleg că un curator contemporan nu e neapărat o entitate mecanică, un mecanism care forțează lucrurile pentru a le face să intre într-un cadru prestabilit.

M-am întâlnit la documenta cu un curator sensibil. A fost pentru mine, înainte de toate, o lecţie despre curatoriat, venită de la un curator care şi-a permis ca în spaţiul central şi istoric al documentei, vechiul Muzeu Fridericianum, să lase spaţiile aproape goale la dreapta şi la stânga ta, chiar la intrare; doar o briză plăcută a artistului Ryan Gardner te face să întinzi larg braţele. Iar refrenul ironico-melancolic care se aude la nesfârşit, I'll just keep on/'till I'll get it right, al lui Ceal Floyer, îţi rămâne în memorie şi după ce ai părăsit orașul Kassel. Artista a luat refrenul unui cântec clasic, din care a eliminat falling in love (keep on falling in love). Această voce în buclă despre perseverenţă (keep on) până ce înţelegi pe deplin (get it right) îi vorbea fiecărui vizitator tocmai despre autoritatea operei de artă şi chestiona tocmai autoritatea actului curatorial. Pentru mine, experiența dOCUMENTA (13) a însemnat și o întoarcere asupra istoriei practicilor expoziționale.

Documenta în 2012 stă sub semnul posibilităţilor şi, aşa cum sugerează la un moment Carolyn Christof-Bakargief, referindu-se la teoriile lui Rudolf Arnheim din anii '50, ar trebui să reînvățăm să înțelegem lumea din jur prin intermediul simțurilor, într-o eră a teoriilor și a excesului de informație." 

Daria Ghiu

foto: Nils Klinger

Galerie foto:

• 
•