Jurnal de călătorie: Aurelia Mocanu

La Palatul Mogoşoaia, până la 10 septembrie, graficianul şi profesorul Aurel Bulacu oferă o selecţie exemplară din patru decenii de stil personal: cicluri iconografice, tehnici ale gravurii, mixaje exuberante şi valoroase, pânze foarte recente. Mergeţi să vedeţi ce poate născoci un desenator lăsat liber, cu pensule şi culori, să-şi îmblânzească himerele animalelor de ritual păgân, obsesiile senzuale şi popasurile culturale în istorie. Imaginate armuri, trofee-tauri, nuduri dorsale, himere încornorate, autoportrete şi câteva alcătuiri ceramice reuşesc, evitând aglomerarea, o remarcabilă cadenţă vitalistă. Corpul purtător de mister, emanator al simbolismului ce-l leagă de „vraja lumii”, ca iluzie preţioasă sau ca trofeu senzual, este generatorul de imaginar al picto-grafului Aurel Bulacu. Cu subtilitate erotică în cheie personală, producţiile sale consistent-dezinvolte transcriu imagini mentale ale senzualităţii în forme nenaturaliste. Recunoscuta nervozitate a graficii lui Bulacu a întâlnit acum un câmp de atac de unde se aude un scrâşnet, de durere şi deliciu, în acelaşi timp. Maestrul, aflat acum ca leul în vară (a 65-a), scalpează „con amore” ipostazele feminităţii pe segmentele anatomice cu încărcături simbolice particulare.

Aurelia Mocanu