În umbra ceramicii Crinei Cranta

Crina Cranta a fost de mai multe ori artistul din umbra unor proiecte cunoscute precum If you give it to me I give it to you (ed. a II-a) semnată de Vlad Nancă sau acel Gigi Becali inimos semnat de Michele Bressan.

În umbra căror alte proiecte artistice te-ai mai aflat, proiecte pe care, de regulă, am văzut că le numești „comisionate”?

Artistice e mult spus, am fost doar mâna de lucru plătită, o practică destul de des întâlnită la numele mari care au ajuns să opereze conceptual sau interdisciplinar, de cele mai multe ori angajând pentru partea practică un tehnician. Alte comenzi au fost pe pictură murală și am avut una pe sculptură din PET-uri în spațiul public, în cadrul festivalului Green Planet Blues 2010. În rest, proiecte personale, scurtmetrajul Devenirea unui președinte, plus câteva serii ceramice.

Tu ești, de asemenea, omul din umbra altor inițiative bucureștene, dar nu numai. Ai fost PR și galerist la restaurantul Malagamba din Centrul Vechi, acum ești co-organizator de evenimente… Te simți bine în umbră?

Nu sunt neapărat în umbră, aș spune mai degrabă că fug de etichete, tipare, socluri, rutină și zâmbete politicoase. Când spui „în umbră”, îmi vine în minte imaginea unei mănuși albe ce se întrezărește în spatele unui geam fumuriu de mașină condusă încet. Nu e cazul meu. Dar când e prea soare, da, e bine în umbră. Apoi, am hotărât să îmi public CV-ul pe unul din bloguri, bănuiesc deci că am ieșit din umbră...

Pe de altă parte, ai activat și în cadrul unei firme de fotoceramică. Clienții din acea perioadă știu că marfa cumpărată de ei este produsă de mâna unui artist?

Singura parte „artistică” din munca depusă acolo era prelucrarea fotografiilor primite spre a fi puse pe ceramică, însă mare parte din munca mea era trecută prin filtrul vigilent al șefului și preferințelor clientului. Mâna de artist a ieșit la lucru când am început să fac la sediul firmei lucrări personale, pentru seria ceramică Oameni recipient. Atunci, clienții care reușeau să pătrundă în spațiul meu de lucru rămâneau o clipă perplecși până să-și dea seama ce se întâmplă... (râde)

Când să ne așteptăm, totuși, la o expoziție personală. Am văzut pe blogurile tale că ai ceva „material” adunat. Acel International Political Chess chiar ar trebui să beneficieze de o expunere mai largă.

Am expus și am și vândut un prim șah cu figuri politice românești (din teracotă) în cadrul unui târg la Muzeul Țăranului Român acum câțiva ani. În rest, am expus și voi mai expune, însă nu mă grăbesc...