[ X ]
Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe...
abonare newsletter | caută:
Igor Mocanu publicat la: 4/01/2012

Fluxus în Germania 1962-1994. O poveste lungă cu multe noduri

Fluxus în Germania 1962-1994. O poveste lungă cu multe noduri

Cum să spun, ceva mai impozant, mare, intimidant, copleşitor nu există la ora actuală în spaţiile de artă contemporană din România.

O mişcare artistică postdada care hipnotizează, creează iluzii şi drame, împliniri şi revoluţii mici, divorţuri, parastase şi abluţiuni, asta este Fluxus pentru tinerimea artistică de astăzi. Iar Fluxus se află pentru o lună şi mai bine la parterul MNAC. Specificul artistic al mişcării a fost performativitatea. Dar nu o performativitate cu unic sens, dinspre artist spre spectator, ca la acţioniştii vienezi, ci una reversibilă, cu sens dublu.

Însă ce spun eu aici se găseşte şi în cărţi, în plus, de când cu Ubuweb.com, acţiunile Fluxus pot fi vizionate la orice oră din zi sau din noapte. Ceea ce face să fie văzută însă expoziţia de la MNAC sunt rarităţile. Căci unele lucrări au fost expuse foarte rar şi niciodată pe internet. Nu spui care. Un alt punct forte al expoziţiei de la MNAC este că, odată cu lucrările artiştilor Fluxus, este expus şi laboratorul de lucru al mişcării: afişe, cataloage, manuscrise, ciorne, testimoniale. Născut şi nu făcut pe la mijlocul anilor ’60 de către George Maciunas în fosta RFG printr-un manifest şi un proiect de revistă, Fluxus devine foarte curând, alături de acţionismul vienez, de situaţionismul internaţional şi de realismul socialist, una din principalele curente de artă ce se ia la trântă, pentru a câta oară, cu establishmentul burghez, arta academică şi politica războiului, aceste targeturi circumscriind, de fapt, şi principalele realizări ale comunităţii de artişti. În timp ce noi ne batem astăzi, în artă, cu criza financiară, revoluţiile arabe, războiul din Irak şi petrolul, ei aveau Vietnamul şi Războiul Rece.

Aş îndrăzni să spun chiar că stânga artistică, aşa cum o avem astăzi, îşi trage rădăcinile din Fluxus. De fapt, s-o spunem şi mai tranşant: Fluxus ar trebui studiată mai ales la Facultăţile de Filozofie, Litere şi Știinţe Politice. Deci mergeţi la Fluxus şi vedeţi Fluxus, la MNAC Fluxus.

 

Artişti: Nam June Paik, Joseph Beuys, George Brecht, Henning Christiansen, Robert Filliou, Ben Patterson, Daniel Spoerri, Wolf Vostell, Dieter Roth, Milan Knizak, Endre Tót, Dick Higgins, Emmett Williams, Joe Jones, Ben Vautier, Gerhard Rühm, Geoffrey Hendricks, Takako Saito, George Maciunas, Al Hansen, Tomas Schmit, Arthur Köpcke, Ludwig Gosewitz, Alison Knowles, Robert Rehfeldt, Ute Klophaus, Emmett Williams, John Hunov, John Cage, Armin Hundertmark, Manfred Leve, S. D. Sauerbier, Jean-Jacques Lebel;

Curatori: René Block, Gabriele Knapstein.


Fluxus în Germania 1962-1994. O poveste lungă cu multe noduri,

12.12.2011-31.01.2012, MNAC, Izvor 2-4, Aripa E4