Expoziţie - Global fără globalizare: de la matematică până în China

...  prin supralicitare politică și culturală – globalizarea. „Ne aflăm într-un moment în care am uitat că au existat ani în care «străinătatea» era doar o abstracțiune – spune Alexandra Croitoru –, iar integrarea în structurile europene pare acum o normalitate... Acum ne lovim de un alt fel de limitări.” „Granițele fizice mai există încă, susține Magda Radu, chiar dacă la nivel virtual, ele pot fi – în mod ideal – depășite.

Un exemplu foarte la îndemână e granița dintre România și Republica Moldova, iar Ghenadie Popescu, unul dintre artiștii invitați în expoziție, comentează această problemă. Nu prea agreez inițiativele culturale care declamă pompos desființarea granițelor: s-a dovedit că nici UE, care a luptat pentru eliminarea granițelor fizice, nu a reușit să gestioneze numeroase probleme legate de intoleranță, discriminări, naționalism, inegalități economice și sociale între statele care o compun.” 

S-ar părea că expoziția Global fără globalizare vine în întâmpinarea unor așteptări contemporane ce durează cel puțin din 2007, dacă e să vorbim strict legislativ, și încă din 1989, dacă acceptăm conceptul de hartă mentală.

Alexandra Croitoru: Într-un fel, mi se pare că așteptările menționate de tine au fost chiar depășite. Ne aflăm într-un moment în care am uitat că au existat ani în care „străinătatea” era doar o abstracțiune, am uitat și cum mai târziu stăteam la coadă pentru vize iar integrarea în structurile europene pare o normalitate... Acum călătoriile depind doar de bugete, ne lovim de un alt fel de limitări / discriminări. Iar în afara circuitului geografic, conceptul de hartă mentală despre care vorbești a fost sublimat virtual în accesul (încă liber) la informații (și networking) digitale. Sunt convinsă că în prezent cu toții avem mai multe experiențe digitale decât reale.

Magda Radu: Cred că globalizarea a survenit înainte de momentul 2007 (când România a intrat oficial în UE), iar accelerarea ei s-a produs probabil odată cu generalizarea utilizării internetului în a doua jumatate a anilor ‘90. Pentru că vorbim de comunicare globală, a fost cât se poate de firesc ca arta contemporană să intre într-un astfel de circuit global care conține în el multiple direcții de comunicare, vectori de influențe, trăsături comune care se manifestă la nivel transnațional etc. E suficient să constatăm cât de numeroase și importante au devenit bienalele, care, oricât de focalizate ar fi unele dintre ele, cel puțin la nivel declarativ, pe sondarea unor probleme care țin de un context specific, au mereu această aspirație globală. Artiștii sunt evident expuși la „internaționalizare”, fiind absolut determinați să se conecteze la ceea ce se întâmplă în afara spațiilor culturale și geografice din care provin; însă negocierea, tensiunea permanentă între național și internațional, local și global nu e neapărat ușor de gestionat.

Pe lângă instituția devizului, a bancnotei și aceea a actului de identitate, granița, hotarul, vama este cea de-a treia temă crucială atât pentru arta contemporană, cât și pentru societatea în care trăim și care alimentează această artă.

 A.C.: În cazul Europei, eu aș zice că pe măsură ce dispar granițele reale, crește intoleranța față de Celălalt, chiar și la nivel de politici guvernamentale. Dar în ceea ce privește expoziția de la Salonul de Proiecte, conceptul de graniță este extins de la cea geografică la cea aflată între artă și alte discipline.

M.R.: Granițele fizice există în continuare, chiar dacă la nivel virtual ele pot fi – în mod ideal – depășite. Un exemplu foarte la îndemână e acela al graniței dintre România și Republica Moldova, iar Ghenadie Popescu, unul dintre artiștii invitați în expoziție, comentează această problemă. Nu prea agreez inițiativele culturale care declamă pompos desființarea granițelor: s-a dovedit că nici UE, care a luptat pentru eliminarea granițelor fizice, nu a reușit să gestioneze numeroase probleme legate de intoleranță, discriminări, naționalism, inegalități economice și sociale între statele care o compun. Arta poate să semnaleze aceste probleme și să gândească (utopic) noi „orizonturi”, însă e lipsită, de fapt, de orice putere reală.

Propun așadar să vorbim, în contextul expoziției de față, despre o geopolitică a artei.

A.C.: Cred că geopolitica artei este un subiect interesant, de cele mai multe ori am meditat la el din perspectiva artistului estic (aici l-aș cita pe Mladen Stilinović: „An artist who cannot speak English is no artist” și aș devia discuția înspre glocalizare vs. globalizare). E clar pentru toată lumea că istoria artei contemporane se scrie în lumea anglo-saxonă și pentru un artist din periferie rețeta succesului este să vorbească despre problemele locale într-un limbaj dacă nu global, măcar accesibil cititorului de la centru. La polul opus putem vorbi despre sistemul rezidențelor artistice sau al călătoriilor de cercetare care încurajează relocarea temporară a artiștilor într-un context nou și producția artistică în măsură să comenteze asupra problemelor Celuilalt, din perspectiva unui proaspăt „ochi extern”.

Global fără globalizare: de la matematică până în China, expoziție colectivă, artiști: Anca Benera și Arnold Estefan, Tudor Bratu, Cristina David, Sebastian Moldovan, Ghenadie Popescu, Anca Munteanu-Rimnic, Cristian Rusu; curatoare: Alexandra Croitoru, Magda Radu, Salonul de Proiecte, Moșilor 62-68, Etaj 2, până pe 08.04