Best of 2012. Bilanț subiectiv-expeditiv

Contrar trendului care afirmă că în București n-ai ce vedea, cred că noi nu putem decât să ne clamăm frustrarea și regretul de a nu fi reușit să parcurgem toate expozițiile sau măcar partea cea mai semnificativă dintre ele. 

Așa au rămas „pe dinafară” multe expoziții organizate de Centrul Ceh, de Spațiul Platforma sau de unele galerii importante precum H’art sau 418 Gallery. Totuși, dacă e să cernem lunile, rămân memorabile :

Fluxus în Germania 1962-1994. O poveste lungă cu multe noduri (12.12.2011-31.01.2012, MNAC) – pentru că a oferit publicului autohton ocazia de a se confrunta cu o prezență copleșitoare și cu absența și mai copleșitoare din sânul propriei arte;

Starea de excepție [I]. Fort 13 Jilava (februarie-martie) – o expoziție care a performat curajul cu cultura memoriei, în pofida trendului contemporan anticomunist postcomunist;

Bucharest Biennale 5 – o ediție care a subliniat importanța acțiunii urgente, ancorată în imediat însă cu un ochi critic asupra trecutului recent;

subReal Retrospect (iunie-septembrie) – un soi de oglindă și sinteză a stării artelor și societății în anii ’90 de la noi;

Mitul național. Contribuția artelor la definirea identității românești (1830-1930), care rămâne deschisă până în februarie – un demers expozițional care mută discursul asupra artelor din siajul cald al criteriilor tradiționale, în cel incomod al culturii vizuale.