Muzeul Naţional de Istorie a României

Cutremurul din 1977 a adus pagube apreciabile clădirii care adăposteşte Muzeul Naţional de Istorie a României, dar şi unei mici părţi a patrimoniului, aşa încât expoziţia a trebuit schimbată aproape complet. Această a doua expoziţie permanentă a MNIR era, încă şi mai mult decât prima, expresia voinţei politice a Partidului Comunist, ca urmare a unei mult mai insistente intruziuni ideologice în creaţia muzeografică. Mai mult, o întreagă secţie a expoziţiei - cu mai multe sãli largi - a fost dedicatã "Tovarăşului".

Muzeul susţine, cel mai adesea în colaborare cu autorităţile locale, cercetări arheologice în cel puţin 10 situri, an de an, şi a devenit principalul actor al arheologiei preventive, gestionând proiecte de mare anvergură - pentru exactitate, de cea mai mare anvergură, în istoria arheologiei româneşti - precum Alburnus Maior (Roşia Montană) şi Programul Autostrada.

Muzeul Naţional de Istorie ocupă 8.000 mp şi reuneşte în cca. 60 de săli exponate deosebit de valoroase. Parcurgându-le, putem face cunoştinţă cu mărturii despre prezenţa omului pe teritoriul României încă din paleolitic (600.000 ani - 6.000 ani î.Ch.), cultura materială şi spirituală a geto-dacilor, războaiele daco-romane şi transformarea Daciei în provincie a Imperiului roman, apariţia şi definitivarea structurilor de putere ale statului în societatea medievală, domniile fanariote, revoluţia burghezo-democratică de la 1848, câştigarea independenţei, declanşarea celor două războaie mondiale şi intrarea României sub influenţă rusească.